Ca la mă-sa acasă

Am auzit săptămâna trecută că noi, românii, experimentăm cea mai călduroasă vară din ultimii 50 de ani. Apartamentul meu din metropola Berceni are o calitate aparte – Atunci când afară sunt 28 de grade, la mine sunt 35. Iar spre 4 dimineaţa, scad undeva la 32. După două luni de tortură, am ajuns ieri la mare. Marea Neagră, marea pentru toţi.

Tot ieri, aflu că în Bucureşti a fost cea mai friguroasă zi de august din 1961 încoace. Cum e zicerea aia doldora de înţelepciune? Prost să fii, noroc să ai? Huoooo! Îmi vreau norocul înapoi!
În două zile, am prins fix 20 de minute de soare. Dintre care 10 au avut şi ploaie. Ştiu sigur, pentru că am stat cu ochii numai pe ceas. La ce altceva să mă uit?
IMG_8176
Continue reading

Salutări de la bulgari

20140517_172805Vă scriu de pe balconul hotelului Asturia. Mă uit la mare şi suspin. Undeva la un kilometru în larg plouă; norii încep să se stingă în dezmierdări căpşunatice. Miros algele şi sarea din valuri, mă gândesc ce poate fi mai ieftin decât descrierea mea. Poate doar hotelul Asturia.

Patru stele, ultra all inclusive (adică mânânci şi bei moca până îţi crapă ficatul, băuturi de import, nu poşirci bulgăreşti), vreo 5-6 saune cu tot felul de jeturi si arome, piscină interioară, piscină exterioară, restaurante de nu apuci să treci prin toate într-o zi, sală de fitness, cameră imensă în care te aşteaptă o sticlă de vin alb din partea casei.

27 de euro/zi de persoană. Toate astea de mai sus.
Uooou!
Am făcut din Bucureşti până în cameră trei ore jumate. Cu jumate de oră mai mult decât ai face până la o jegoşenie din Costineşti.