Oaza și găoacea

Dacă într-un cârd de ciori infiltrezi un porumbel alb, va putea fi observat în orice etapă a zborului, indiferent de distanță. Peste nouă blocuri turn și nouă Mega Image poate zbura cârdul; puțintel din vârful aripii trebuie să străpungă decorul negru de cioară și vei striga luminat „Uite porumbelul alb!”.

Am această senzație de fiecare dată când ajung la Therme. Este o oază. Dacă ai crede că lumea se termină odată cu granițele românești, nu ți-ai putea explica existența Therme. Te-ai uita spre palmierii înalți de 30 m. și ai vedea tot porumbul din câmp. La fel cum mayașii s-au uitat la prima corabie și au văzut oceanul, nimic mai mult. Mintea lor nu putea concepe existența unei corăbii.

Sunt șanse mari ca povestea cu mayașii să nu aibă sâmbure de adevăr. Dar Therme este o oază. În câmp, în România, în decorul negru: porumbelul alb.
Continue reading

Therme te face neprost

thermeV-am povestit AICI despre prima mea experienţă la Therme. Nu am fost pe de-a-ntregul mulţumit, principala problemă fiind asta “Idee austriacă pusă în practică de români”
Eh, am mai încercat o dată. Şi am făcut-o mult mai inspirat. Pentru mine, toate zilele sunt la fel, nu există duminici şi sărbători legale. Atunci, la ce să mă îmbulzesc în zilele când tot norodul are liber? M-am dus frumos, elegant, într-o marţe roz.

Superb! Da, am reuşit să admir şi să savurez spa-ul ăsta în toată splendoarea lui. Nu m-a mai impresionat într-atât de mult apa de vreo şapte ani; pe vremea când pluteam între insule greceşti şi vedeam fundul mării, 20 de metri sub mine.

Tot ce nu a mers bine data trecută acum s-a rezolvat. Nu mai aşteptai juma de oră pentru o bere, aveai loc la masă oricând, nu mai ceda sistemul, nu mai nimic! Cu de vreo trei ori mai puţini clienţi, Therme chiar funcţionează aşa cum a fost gândit. Fie şi sub administrare românească.
Continue reading