La terasă în parc: mici, halbe, cărnaţi, muzică, muşte, flecăreală. Dubla 13 pe vara asta – căldură mare şi bere ieftină. Irosim filmul, cărăm inutil recuzita, fiecare încercare se topeşte noaptea într-un mâl leșios.
Trebuie să schimb terasa, parcul, oraşul, paradigma. Dubla 13 (încerc două per săptămână) m-a convins de frivolitatea gestului: Putem filma o viaţă, iar la final va rămâne muntele de maculatură în faţa muşuroaielor de mâl.

Ce caut şi nu găsesc? Orice. Pripăşit la umbra duzilor, golesc halbe şi aştept orice amănunt, orice secvenţă demnă de memorare. Iar noaptea, plec printre ultimii, de fiecare dată cu pelicula imaculată. Gol! Cum să te ridici, după a zecea bere, complet gol?

Să vă faceţi o idee despre hidoşenia producţiei, aşa arată o dublă din cele 13. Indiferent care: Continue reading