Marea majoritate a românilor o duc greu, tocmai de asta definiția unui trai decent este foarte subiectivă și diferențele dintre punctele de vedere sunt enorme. Eu o să încerc să fiu cât de cât obiectiv, luând ca sistem de referință niște criterii de bun simț și un pic din ce înseamnă standardul de viață al unui om care muncește legal, normă plină, în statele dezvoltate ale Europei.
Și vă mai spun, ca să nu mă treceți și pe mine în categoria de aroganți care s-au ajuns și nu mai știu pe ce figuri să-și cheltuiască banii și să se plângă că rămân fără, că eu nu am ajuns la nivelul de trai decent așa cum îl văd eu.
Vreau să mai subliniez că, tocmai din pricina nivelului de trai scăzut in țară, foarte multă lume confundă nivelul de – ne descurcăm, nu ne plângem – cu traiul decent. Asta pentru că traiul acceptabil (adică decent) este văzut la noi drept următorul nivel după cel de – abia reușesc să-mi platesc cheltuielile și mâncarea iar la final de lună rămân fără bani.
Ori, după mine, traiul acceptabil este cu 2 nivele mai sus, unde nu numai că nu te mai stresează cheltuielile dar te poți bucura de o viață relaxată, trăită fără să-ți numeri firmiturile. Continue reading