Nici măcar nu e greu, trebuie doar o ușoară rearanjare pe funcții:

La fisc ducem popimea și nu se mai supără nimeni. Rezolvă imediat cu evaziunea că nu scapă nici dracu netaxat de ăștia, iar contribuabilul nu se mai enervează când jupoaie statul pielea de pe el că n-are cum să-i poarte pică popii – zice un ”sărutmâna, părinte” ăla îi răspunde c-un ”Doamne-ajută, fiule” și gata-i auditul.

La rutieră ducem meseriașii. Ăștia de pun gresie-n baie, dau cu varu-n tavan și cu ciocanu-n țevi – instalatorii și meseriașii. N-au nevoie să-nvețe nimic în plus ca să sară din boscheți în mijlocul străzii.

Nu se mai oftică românul că stau polițaii la pândă. Ajungem să ne fie dor de-un radar, de-o amendă mică acolo – ne facem programare la unul din ăsta când știm c-avem drum… și cinci ore mai târziu să sunăm ”bine mă, omule, n-ai zis c-o să fii la intrarea în Tâmpești?” ca să ne spună ”șefu, n-am avut ce face, am avut lucrare grea c-un proces verbal făcut de ăla dinainte, vai și-amar totul era pe dos da’ vin șefu, vin sigur, săptămâna viitoare, să mergi cu 95 că-s sigur acolo”. Continue reading