În anul 1864, Statele Unite pun în circulaţie primele monede gravate “IN GOD WE TRUST”. Mottoul apăruse deja cu doi ani în urmă pe steagurile soldaţilor americani, combatanţi ai Războiului de secesiune. Erau primele zile ale unui imperiu, începuturile unui sistem nu doar funcţional, ci şi trainic, solid: Ceea ce numim astăzi cea mai importantă democraţie a lumii.

În secolul al XIX-lea, părinţii imperiului american au realizat că o societate puternică nu se poate clădi doar cu principii democratice; o formă de guvernământ, fie şi perfectă, nu poate ridica o naţiune. Pentru că formula unei naţiuni nu conţine doar indivizi educaţi ori obligaţi să respecte aceleaşi reguli. Mai este nevoie de cleiul magic care să-i unească într-un norod: Credinţa.

Un individ poate funcţiona fără credintă. Dar un popor, NU.

Şi acum ajung la soluţionarea dilemei din titlu. Care este rolul bisericii într-o societate? Norodul are nevoie de credinţă, nu de biserică. Din acest motiv, biserica nu reprezintă soluţia, ci instrumentul de aplicare a soluţiei. Biserica este intermediarul care transformă o necesitate abstractă, credinţa, într-o pastilă palpabilă: Religia.
Continue reading