Nu sunt un admirator al monarhiei, mi se pare o fantomă a Evului Mediu. O prosteală obsoletă, folosită pentru asuprirea maselor, spre deosebire de prostelile moderne, încă în funcțiune. Ca resort logic, găsesc un echilibru între regalitate și religie, ambele fiind răzgâieli confesionale, în niciun caz alternative pentru guvernarea unui stat laic.

Asta nu înseamnă că desconsider istoria Casei Regale, așa sărăcăcioasă cum a fost (istoria, nu casa), și nici rolul avut de regele Mihai în istoria României moderne.
Ce se întâmplă acum, în (aproape) post-mortemul regelui, nu are treabă cu regalitatea; este doar o hârjoană grotescă, o nerozie națională pornită din puricăria crescută peste ruinele Casei.

Ce ne interesează pe noi, prostimea, dincolo de izul dulce al cancanului? Faptul că guvernul păstorit androgin de Dragnea-Tăriceanu va injecta banii noștri în fundurile grase ale belicoaselor beizadele. Da, progeniturile de care am râs în ultima lună, Continue reading