Atunci când suntem mici, vedem pământul mult mai clar, mai aproape. Suntem mai stabili în cele patru membre, mai greu de răsturnat. Nimic nu ne poate atinge în împărăţia covorului persan, pufos, împarfumat cu felurite arome de balsam. Avem împrejur un scut impenetrabil şi atotprezent, pogorât din privirea aprigă şi iubitoare a părinţilor protectori. Creştem zâmbitori şi senini, legănaţi de braţe, genunchi şi de vorbe dulcegărite. Suntem în lumea diminutivelor, a botoşeilor din bumbăcel şi a supiţelor prelinse pe obrăjori. Ne dobândim genialitatea atunci când descoperim primele cuvinte si mersul biped. Nimeni nu le-a descoperit atât de rapid şi într-un mod deosebit, ca al nostru. În ochii si pe buzele părinţilor suntem cu toţii ingineri, doctori, fotomodele, oameni de ştiinţă, de afaceri, de succes.
Continue reading