Anticariate cu plombe-n țiplă

IMG-20170116-WA0012

Tot ce vedeți în poza de mai sus a fost cumpărat cu 100 de ron (98, pe bon), incluzând edițiile titanice din stânga, marca “The complete works of: William Shakespeare, James Joyce”. Restul cărților, în starea pe care o puteți observa, au variat între 2 și 8 ron, cu tot cu ediția bilingvă de “Pagini Bizare / Weird Pages” a lui Urmuz.

 

Ghicitoarea 1:

În librăriile din România sunt extrem de scumpe,

În anticariate sunt ridicol de ieftine, ediții bune,

Toate-s vechi și nou-nouțe-s toate,

Indiferent de scriitori, număr de pagini și acte.

Răspunsul: carte

Ghicitoarea 2:

De unde le-am cumpărat?

Răspuns: din anticariate

 

Putem să încercăm și Cangurul-style, concursul prepu(berar)ului din mine:

Ce e mai greu?

1 kg de tiraje bine planificate în jurul EKG-ului pieței românești, în așa fel încât să nu existe surplusul (în țiplă!) aruncat cu generozitate pe un preț de absolut nimic către anticariate sau 1kg de 100 de RON?
Continue reading

Mici Românisme

  1. Mici de la Baciu. Buni, până acum cei mai buni, se simte textura și gustul cărnii nu numai mixul de condimente. De fapt, tot ce-i de acolo e mult peste piața produselor din carne de la noi.

2. Pentru prima dată în cinci ani de zile, după ce am cumpărat de la milioane de țărani și din trilioane de piețe, am găsit roșii ca-n grădina bunicului. Au costat 10 lei – aș fi luat un sac și-aș fi plătit și mai mult.

Generația proaspătă nici nu mai cunoaște gustul de roșii, când prind vreuna care are puțină aromă zic că au dat de aur, la fel și când e stropită c-un ulei bun  și-mprumută gust de la dressing. Continue reading