Mă uitam ieri la acest şoricel, în timp ce ațâțam grătarul. Şi mi-au venit câteva gânduri legate de viaţă, moarte, locşorul animăluţelor vii, calde, într-un Univers veşnic tăcut şi rece.

În primul rând, moartea nu există. Este doar un termen prin care definim absenţa vieţii. La fel cum frigul şi întunericul nu există.

Dar acest şoricel nu a fost conştient vreodată de propria existenţă. S-a mişcat, a respirat, a mâncat, a scormonit pământul şi a ros sacii de rafie. Toate, absolut toate, acţiuni declanşate de reflex, nu de gândire.

Şoricelul nu a existat vreodată pentru el sau pentru altcineva, drept urmare nu a fost înzestrat cu viaţă. Moartea este absenţa vieţii. Dacă pentru acest şoricel, propria viaţă nu a existat, putem spune că a murit? Sau în cazul lui, moartea a fost starea normală dintotdeauna?
Continue reading