Un obtuz cu prejudecăţi

Fărâma de bunătate rămasă din mine s-a uitat astăzi cu silă spre restul eului râncezit: „Da, bă, eşti un obtuz cu prejudecăţi!” Probabil are dreptate.

Totul a început acum vreo doi, trei ani. Aşteptam 301 în staţie, îmbulzit şi înghiontit de coate, umbrele, bombeuri, membre mai mult sau mai puţin erecte. Pensionari grăbiţi să-şi plimbe potăile şi oasele prin parcuri, corporatişti şi mentofrecişti lăudându-se la telefon cum merg la muncă să bea opt cafele în opt ore. Eram convins că toată gloata aia ar fi putut să stea la fel de bine acasă. Nimic nu se întâmpla, nimeni nu le ducea lipsa dacă rămâneau în pat.
Continue reading