Românii pleacă în afara ţării din mai multe motive, majoritatea fiind de bun-simţ şi uşor de înţeles. M-aş fi aşteptat totuşi ca indiferent de caz, să existe un resort comun care i-a propulsat peste graniţă. Resotul denumit „Să fie mai bine”. Să fie mai bine pentru ei, pentru familiile lor şi chiar pentru generaţiile ce îi vor succeda.
Există totuşi o categorie aparte a românilor plecaţi în afară. Cei care au plecat mânaţi în primul rând de furie şi frustrare, hotărâţi să demonstreze că ţara asta de rahat nu îi merită şi locul lor este de fapt în păturile superioare ale umanităţii.
Odată stabiliţi în ţări străine, nu au rupt gura târgului. Au câştigat mai mulţi bani, au respirat aer mai curat, au învăţat câteva cuvinte noi, dar nu s-au transformat în rechinii societăţii pe care îi visau înainte de plecare. Au rămas tot la stagiul de fâţa bălţii, doar că au schimbat balta.
Continue reading