Mă uit ce desfășurare impresionantă de forțe, puse în slujba politicului și a momentului electoral, scot biserica și organizațiile ortodoxe la rampă. Cum luptă ei împotriva alegerilor altora, împotriva drepturilor altora, împotriva formei de organizare civilă a altora cu un singur argument – normalitatea definită de majoritate.

Și-apoi mă uit spre sfinți, martiri și sumedenie de pilde creștinești, toate clădite pe modelul David și Goliat – cum erau persecutați creștinii cei puțini și buni de romanii cei mulți și răi, cum Dumnezeu i-a dat putere lui X-ulescu să nu renunțe la credința cea dreaptă nici în timp ce era omorât cu pietre de gloata asupritoare…

Știți argumentele răilor din poveștile astea? Că-s mai mulți, că posedă adevărul și normalitatea, că creștinismul le atacă valorile deja stabilite și e un pericol pentru societate.

Aham.