M-am uitat ieri, pur informativ, peste câteva oferte de vânzări/cumpărări apartamente. Nu a durat mult. Ştiţi senzaţia aia, când, din greşeală, atraşi de curăţenie şi o chelneriţă zâmbitoare, ajungeţi în restaurantul greşit? Deschideţi meniul, cercetaţi lista de preţuri de sus în jos. Şi realizaţi că nu este suficient de lungă. Ar mai fi fost nevoie de măcar jumate de metru în josul listei pentru stilul vostru echilibrat şi chibzuit.

Exact senzaţia asta am avut-o ieri. Mi-am dat rapid seama că meniul apartamentelor este prea scurt. Mi-am tras două perechi de palme pentru reality check, am reevaluat situaţia: “Da, bă, ia să mă uit la garsoniere!” Într-un final, mi s-au lipit ochii de ceva oferte mai pământene, adică sume pe care eram în stare să le citesc. Voi ştiaţi că există garsoniere de 12 (doişpe tată!) metri pătraţi?!

Şi culmea, în ăia 12 metri au “bucătărie, hol, living şi baie”. Cum o funcţiona chestia asta? Stai călare pe veceu, sub bărbie ai chiuveta cu duş încorporat; între timp cureţi şi un cartof, îl pui la prăjit. Că aragazul e oricum o prelungire a budei. Un fel de shit-cooker în living, cum i-ar zice englezii.
Continue reading