Cum stau și câte 14 ore pe scaun scriind câte capodopere neasemuite, m-am gândit să-mi respect spatele (care-mi șoptea tandru în ureche, din ce în ce mai des, că nu-i convine programul).
M-am dus și-am stat în câteva fotolii de scriitor și cel mai bine m-am simțit în fotoliul Lystrup de la Jysk. Comod, elegant, culoare faină, lemn gros pe el, perfecțiunea întruchipată și fiind unealtă de producție mi-a fost mai ușor să-i accept prețul…
Înainte de ăsta am avut vreo două scaune ieftine de birou și-un poang simplu de la Ikea – niciunul dintre ele nu s-a stricat ci doar s-au învechit, fără să se rupă/îndoaie absolut nimic la ele ci doar prinzând urme de timp.
Istoria scaunelor o pun ca să se înțeleagă lipsa de extremism în folosire. Imaginați-vă surpriza de pe fața subsemnatului când fotoliul de zece ori mai scump, de zece ori mai greu și de zece ori mai gros decât poangul subțirel de lemn pe care-l înlocuise, s-a stricat. Continue reading