Diferenţa dintre feminism şi prostie

042021b67b178e6f77123fcccfd28936Americanii îi zic “political correctness”. Tradus literal nu are sens; sintagma nu se referă doar la corectitudinea politică. O adaptare pentru limba şi ţara noastră n-am găsit. E ceva între conciliere şi fățărnicie.

O ramură a PC-ului (political correctness) este feminismul. Mişcare socială care, dirijată inteligent, poate fi un bun medicament. Există societăţi încă sufocate de primitivism (a noastră, de exemplu) în care femeia este acaretul de unde ies moştenitorii. În rest, ceva vieţuitoare pe copită de egalitate cu oaia, porcul şi alte horcăitoare de mare preţ la curtea bărbatului neaoş.

Feminismul ar fi salutar în acele medii insalubre. În satul românesc, în ograda pădureților stafidiţi de alcool, în viaţa ălora care-şi frăgezesc nevestele sub pumni sau le trimit la cratiţă când au tupeul să cuvânte.
Oare cu asta se ocupă mişcarea feministă din România?
Continue reading

Feminisme ridicole

Later edit: După discuții cu autoarea recenziei avem așa:

//  Intenția replicii în discuție nu a fost deloc feministă, încercând să găsească o exprimare diplomatică pentru impresia că personajul principal feminin nu este bine construit (aici aș avea de făcut eu o paranteză, personajele sunt complet subordonate acțiunii și intrigii mentale și povestea lor intervine doar și dacă în măsura în care este necesară pentru a le explica reacțiile – nu e, pentru niciunul din personaje masculine/feminine, un roman de aprofundare, iar asta contribuie decisiv la ritmul și curgerea cărții) Andreea Chebac a schimbat o critică legitimă într-o observație generală cu iz feminist.

În loc de personajul feminin nu mi-a plăcut, e gol, e din carton, nu are substanță sau orice altă descriere a impresiei lăsate, autoarea recenziei, ca să fie mai blândă probabil cu o carte care i-a plăcut, a punctat general și nu la obiect. Din păcate asta a schimbat o afirmație care era normal să fie într-o recenzie într-o dojană generală asupra rolului femeii în carte, lăsând impresia încălcării unui standard de importanță pe care femeia trebuie să îl aibă într-o carte, chestie care mie mi-a displăcut enorm.

Nu asta a fost intenția din spatele replicii de unde iese că, vorba lui taică-meu, Mai binele e dușmanul binelui. Ca să mascheze politicos un punct de vedere valabil despre construcția unui personaj a trimis discuția într-o zonă care a stârnit reacții de genul – femeile din Cameleon sunt proaste sau lămpi. //

Știți foarte bine că am o problemă cu manifestările stupide ale feminismului de azi; rămăse fără obiectul muncii (negarea unor drepturi de bun simț) fetițele astea cunosc opresiunea masculină de prin articole și cărți și neavând o busolă reală iau niște lucruri normale, fără nicio conotație sexistă și le transformă ridicol în cine știe ce manifestare discriminatorie.

Că zic asta mă face evident și fără îndoială misogin, la fel cum dacă în America îi spui unui afro-american că e leneș, prost sau slab pregătit e din cauză că ești rasist nu pentru că ăla e submediocru.

Vă dau însă un exemplu. Continue reading