Băi, fraţilor, eu toată viaţa am fost om de casă, muncitor. Înainte să ajung bucătar de renume în Muereasca, îmi câştigam mărunţişul de îngheţată şi alviţă pe lângă vilele ciobanilor. Am mers acum vreo 7 veri la unu al lu’ Ciuculete. Baron de vază, tată. Cur crescut în jilţ de puf, bagabont mare; băgat în învârteli cu brânză, cu lână, cu prepeliţe. Avea ăsta palat, nu vilă. Pe 4 etaje şi turn înalt cu far pe mijloc.

Şi mă duc la al lu’ Ciuculete să îi curăţ piscina. Avem promişi cu o seară înainte 20 de lei şi două kile de urdă. Ajung la poartă, trag de clopot, nimic. Mă ridic uşurel pe vârfuri, salt gâtlejul peste gard, nimic. „Nea Ciuculeteee, haide, breee! Că-mi scot greierii pui în călcâie pân-ajungi mata!”

Aud atunci o voce subţirică de fată mare şi sfioasă, mai cristalină ca roua de mărgăritar. „Hai, intră prin dos!”
Îmi tremurau genunchii mai ceva ca deştele lu’ Dobrin. Ce gingaşă făptură să mă strige din curtea ciobanului? Dau ocol la casă, sar pârleazul şi intru prin dos, cum zisese fata.

„Tata e plecat la Vâlcea cu oile. Mi te-a lăsat în grija mea.”
Continue reading