Prima dată când am făcut magie, m-a fugărit bunica cu polonicul cel mare un sfert de oră în jurul casei până am reușit să mă urc în vârful cireșului. A fost și prima dată când vreun cireș din târgul Fălticenilor s-a trezit bântuit în mijlocul zilei, probabil de aia n-a făcut cine știe ce cireșe vara aceea.

N-a fost vrajă ușoară să transform fețele noi de pernă, cele păstrate în lada de studio pentru musafiri importanți, în costume de stafie pentru mine și vară-mea. Sincer, și mai greu a fost să alerg destul de sprinten ca polonicul să nu ma ajungă decât de două ori, abia văzând prin găurile pentru ochi și cu broderia de pe margini agățându-mi-se de teniși.

A doua oară când am făcut magie, flăcările s-au ridicat periculos de sus, aproape până la acoperișul fabricii de mobilă. Noroc că zidul era de cărămidă și că furtunul pentru udat straturile era destul de lung. Vedeți voi, vrăjile de foc sunt foarte puternice și foarte greu de controlat, chiar și pentru un vrăjitor talentat… polonicul bunicii s-a activat din nou, blestematul, parcă simțea magia din aer chiar și Continue reading