Stăteam noi așa și vorbeam, eu și doamna P. Despre anul care vine vorbeam și doamna era puțin iritată că-i refuzasem planul unei escapade de weekend prelungit. Refuzul nu venise din cauză că nu mi-aș fi dorit să schimb pentru câteva zile decorul, să uităm un pic de muncă, rutină, cenușiu și planuri constante despre viitorul familiei ci pentru că nu e normal să traversezi munții cu mașina la mijlocul lui ianuarie cu un copil de 2 ani în ea.

Probabil că partenerii mei de aventuri, care au trecut de zeci de ori cu mine prin situații din care nu știau dacă mai ies, prin ghețari, mlaștini, margini de prăpastie, râuri, păduri, torente, s-au crucit citind rândurile de mai sus. Se cheamă responsabilitate, fraților, RESPONSABILITATE și te izbește în moalele capului când devii tată. Continue reading