Să ies din casă fără să mă enervez a ajuns să fie un eveniment la fel de rar ca aurora boreală ceea ce nu e tocmai plăcut, mai ales știind că mă apropii cu repeziciune de pragul după care bărbații de pe linia bunicii, toți unul și unul, înalți ca brazii, puternici ca taurii, un fel de feți-frumoși așa, au început să se stingă unul după altul de la draci.

De la câți draci își făceau, la fel ca mine pe teme cotidiene, le pocnea inimioara. Toți în afară de unul, care s-a înecat după o băută pe cinste sărind din barcă (fiind ceva șefuleț pe la direcția pașapoarte, a stat securitatea câteva zile pe noi cu lupa până i-au găsit corpul și n-a mai existat suspiciunea de plecat din țară), toți au plecat așa.

Dar divaghez, vă povesteam cum nu reușesc să ies din casă fără să mă enervez. Uite azi m-am dus după rezultatele unui exudat pentru mica lu tata, Ioana mică (tușește săraca de vreo 3 săptămâni și cum se face bine cum se întoarce imediat). Să venim după rezultate luni între 10-12 ni s-a spus joi. Continue reading