DACOPÁT, dacopate, s.n. Subdiviziune a patriotardului, persoană care suferă de dacopatie

DACOPATIE, dacopatii, s.f. 1. Boală psihică, stare morbidă caracterizată prin tulburări de afectivitate; boală manifestată prin alienare socială, autism, incapacitatea de relaționare, negarea propriei condiții umane. 2. Curent ideologic care explică nașterea poporului român ca urmare a imaculatei concepții dintre zeul Zalmoxis și virgina Burebista.

Îi știți cu toții, sunt la tot pasul. Poți să te plimbi cu ochii închiși și cu degetele în urechi, urletul suferinței ce-i macină este prea puternic pentru a fi ignorat.

Ultimul specimen, cel care m-a și împins spre această analiză antropogenetică, îmi explica senin și înfoait de fudulie cum noi, românii, avem o cultură milenară. Milenară, însemnând de vreo 7 mii, nu țâști-bâștiuri de pe vremea Romei Antice. Iar atunci, m-a apucat o sfredelitoare mâncărime în rect: “Cum? Dar de ce?!” (serios, cât de prostovan să fiu?!)

“Aaa, păi vezi că ești incult și nu știi nimic? Cum să nu știi de Tăblițele de la Tărtăria?! Tăblițele, cea mai veche scriere din lume. A noastră, a noastră a fost. La noi, în județul Alba!” Continue reading