Conștiința mea versus Sinele lui Vacariu

Căutându-l pe Dumnezeu (nu am reușit să ajung acolo cu articolele mele dedicate subiectului, un pic enervat de superioritatea simplistă a ortodoxului cu adevărul absolut în sân) eu am găsit conștiința.

Conștiința, nu în sensul de compas moral al ființei, ci în sensul de viață, cunoaștere, mai mult decât trup. Începând să-l citesc pe Gabriel Vacariu, Noua Paradigmă a Gândirii, am văzut cât de tare se apropie conceptul de eu/sine pe care-l folosește el de conștiința la care ajunsesem eu și cât de tare diferă, exact în punctul care pe mine m-a condus spre Dumnezeu și pe el îl conduce spre nimic.

Despre asta vreau să întreb azi, după ce fac o mică introducere, cât mai ușor de înțeles, pentru cei nefamiliarizați cu lumile lui Vacariu. Continue reading

cine suntem?

Vlad, tot discursul tau este logic corect, ai o imagine cat se poate de rationala si determinista a realitatii care ne inconjoara.
La tine, si cred ca la cei mai multi oameni in ziua de astazi, totul se bazeaza pe relatii gen if-then, pe cauze si consecinte. Daca esti badaran cu mine, sunt si eu badaran cu tine. Nu ma respecti, nu pot sa te respect. Si invers. Esti bun cu mine, sunt bun cu tine. Ma intelegi – te accept, nu ma intelegi – esti un potential dusman. Ai absoluta dreptate, asa functioneaza lumea in care traim.

Dar fix aceasta ratiune si logica, nu ne ajuta nicicum, in Romania de astazi. Nu suntem fericiti, nu suntem multumiti de nimic, nu avem incredere in nimic.
Pentru ca realitatea care ne inconjoara, nu ne determina, nu ne motiveaza nicicum sa fim mai buni, sa avem respect si intelegere unul fata de celalalt. Dimpotriva, ne determina sa fim egoisti, agresivi, miserupisti, nemultumiti, iritati, etc… Fiecare cetatean al acestei tari, se simte neindreptatit, furat, jignit, umilit si proiecteaza aceste sentimente asupra celorlalti din jur. In special asupra celor care simt si gandesc altfel decat ei. Sau cred ca sunt asa. Continue reading