Vadim a fost toată viaţa un naţionalist strângător. Nu l-au tentat în mod special banii, toate lingușelile politice au fost prestate mai degrabă de frică. Nu frica faţă de represiunea sistemului, ci frica de a nu sfârşi în anonimitate. I-a reuşit.

Probabil, peste două-trei generaţii, românii vor citi tot poeziile lui Vasile Alecsandri, nu maculatura lui Vadim. Şi nu va mai şti nimeni că icoana de argint a Mareşalului Ion Antonescu a fost vândută de familia lui Vadim cu 2000 de euro. Dar, pentru o scurtă perioadă, i-a reuşit. Familia defunctului încă supravieţuieşte din numele Vadim.

I-au scos la vânzare tot: stilouri, cuţite, obiecte de birou, fotografii, felicitări, diplome şi medalii. Au vrut să vândă până şi fiţuica asta în care Viorel Păunescu este suspectat de convertire la iudaism.

(Dragă Mitică, ce fel de inimă are Viorel Păunescu, încât nu răspunde la nici un apel? El nu înţelege că moare o revistă naţională? Nu mai e român? S-a tăiat împrejur? Vadim Tudor)
Continue reading