Vadim a fost toată viaţa un naţionalist strângător. Nu l-au tentat în mod special banii, toate lingușelile politice au fost prestate mai degrabă de frică. Nu frica faţă de represiunea sistemului, ci frica de a nu sfârşi în anonimitate. I-a reuşit.
Probabil, peste două-trei generaţii, românii vor citi tot poeziile lui Vasile Alecsandri, nu maculatura lui Vadim. Şi nu va mai şti nimeni că icoana de argint a Mareşalului Ion Antonescu a fost vândută de familia lui Vadim cu 2000 de euro. Dar, pentru o scurtă perioadă, i-a reuşit. Familia defunctului încă supravieţuieşte din numele Vadim.
I-au scos la vânzare tot: stilouri, cuţite, obiecte de birou, fotografii, felicitări, diplome şi medalii. Au vrut să vândă până şi fiţuica asta în care Viorel Păunescu este suspectat de convertire la iudaism.
(Dragă Mitică, ce fel de inimă are Viorel Păunescu, încât nu răspunde la nici un apel? El nu înţelege că moare o revistă naţională? Nu mai e român? S-a tăiat împrejur? Vadim Tudor)
Preţul de vânzare – 50 de euro. Încă nu s-a dat, poate o cumpără tot Dumitru Dragomir. Probabil o preţuieşte mult, dacă a păstrat-o după citire. “Revista naţională” din depeşă este România Mare, în caz că existau dubii.
Mi s-a părut ciudat ca la o licitaţie la care vinzi semnăturile originale ale lui Napoleon Bonaparte pentru 7000 de euro, să adaugi şi fiţuica lui Vadim către Mitică – 50 de euro.
Dar astea sunt treburile familiei.
S-au mai încasat 5000 de euro pentru Manuscrisul de călătorie al lui Badea Vasile, continuator al lui Badea Cârțan
2000 de euro pentru icoana mareşalului Antonescu şi, ce mi se pare un preţ derizoriu, 700 de euro pentru “Vizita maiestăților sale Regele și Regina României în Anglia” – 1924, album unicat.
Albumul, aparent în stare bună, conţine articole de presă şi fotografii de epocă unice. 700 de euro costă un album foto din anul 2015, nu din 1924. De la nunta lăptăresei cu Gicu tractoristul, nu de la vizita familiei regale în Anglia.
A rămas încă nevândută scrisoarea lui Victor Hugo, purtând semnătura olografă – 2500 de euro.
Găsiţi întreaga colecţie scoasă la vânzare AICI.
S-au vândut până acum aproximativ 70% dintre articole, însumând peste 60.000 de euro. Au şi fost retrase de la licitaţie foarte multe documente, urmare a exerciţiului preemţiunii de către Arhivele Naţionale.
Colecţia este impresionantă ca număr de articole şi areal. Te întrebi când a avut timp Vadim să colecţioneze toate excentricitățile astea – de la manuscrisul lui Badea Vasile până la “Document secretizat semnat de Juan Peron, viitor președinte al Argentinei – 350 euro”
Trebuie să fi fost o muncă titanică (pe alocuri ilegală, dacă ne gândim la documentele şutite din Arhiva Naţională înainte de 1989)
Oare o fi bănuit în vreun moment al vieţii că totul se va transforma în preţul unei garsoniere?
mie cel mai tare mi se pare ca vadim trimitea scrisori (scrise de mana pe hartie) catre mitica dragomir:))
Avea caligrafie de medic. Daca nu il stiam ce-i poate mintea, nu reuseam sa înţeleg scrisul :))
Nu stiam ca Vadim a fost un mare strangator de autografe 🙂
Autograful de la Gaddafi încă nu s-a vândut. Are preţ rezonabil 🙂
Nici eu nu credeam că are atâtea cărţi de calitate, unele chiar excepţională, probabil şparlifurgăsite prin ceea ce el numea surse şi prin “oameni cărora le pasă de ţara asta” care auzeau când plouă după tăbliţele de pe umeri. Sunt notorii bibliofilii şi colecţionarii de la noi care au pitit acasă la ei cărţile şi doocumentele pe care ei persoanl aveau sarcina de a le distruge după 1945.
Chiar multă istorie frumoasă e pe aici, nume măreţe şi făptuitori serioşi adunaţi cu frenezie de un talciocar. Tot e bine că n-au plecat itemii peste graniţă, ca nenumărate altele.
Nu se ştie cine a cumpărat itemii. La ce nerăbdare a fiert în familia Vadim, puteau să apară clienţi de oriunde. A fost raiul oportuniştilor. Cum să dai albumul ăla vechi de un secol, cu fotografii originale făcute la vizita familiei regale în Anglia, pentru 700 de euro?
Omul a stiut sa adune lucruri de valoare, dar degeaba ca nu toti stiu sa evalueze corect, au irosit intr-o zi munca unui om de o viata, peste cativa ani obiectele alea valorau milioane de euro. Poate e mai bine asa, pentru ca astfel de oameni care nu stiu aprecia arta si cultura nu merita sa le aiba.