“În fond, scopul participării la o competiție este acela de a o cîștiga. Dacă, la un Campionat Mondial de fotbal, o echipă și-ar odihni jumătate din titulari și ar remiza în ultima partidă din grupe ca să nu întîlnească Germania, ci Paraguay, în “șaisprezecimi”, am considera asta o mișcare strategică, nu un blat. Iar dacă ar fi “naționala” României, am obliga-o să-și gîndească traseul astfel încît să meargă mai departe!
Doar pentru că tenisul e un sport individual, nu cumva concentrarea noastră de ultramoraliști pică pe un singur cal de bătaie?” (Cătălin Tolontan)

Într-un articol de pe tolo.ro, mămica presei sportive din România (tăticul e nea Ovidiu) încearcă să taie firul de păr în patru, vertical şi transversal. De ce avem pretenţii de moralitate în cazul Simonei Halep, iar în cazul unor fotbalişti nu? Să îi înţelegem mai bine alegoria fotbal-tenis, Tolo ne prezintă scenariul de mai sus, cu echipa de fotbal care îşi odihneşte titularii.
Continue reading