Magia cititului

carţiUna dintre marile tâmpenii de care m-am împiedicat în primii ani de şcoală a fost “lectura obligatorie”. În fiecare vacanţă de vară, primeam cele două liste unse cu mirul izbăvirii: lista de lecturi obligatorii şi lista de lecturi opţionale. Hidoasă minte a avut vietatea care a gândit aşa sistem.

Cum poţi să obligi nişte copii, de o diversitate care acoperă toate nuanţele firii, să citească aceleaşi cărţi? Au existat nenumărate “opere” – chiar de pe raftul de aur al literaturii româneşti – pe care nu le-am putut citi. Am încercat, am înghiţit forţat primele 30-40 de pagini, până mi-au țâșnit prin toate orificiile buchile tulburi şi gumoase, ca nişte biluţe de muci.

Unele nu mi-au plăcut pentru că împuşcau idei pe lângă gustul meu. Iar altele au fost proaste; sunt de părere că aproape jumătate din cărţile care mi-au fost îndesate pe gât în copilărie sunt de o slabă calitate. Oricât de apăsat ar fi pronunţat profii numele unor scrijelitori autohtoni, recunoaştem că “ai noştri” nu au fost chiar vârful de lance al literaturii.
Continue reading

On the road – Jack Kerouac

Să fie scrisă bine nu mai e, de ceva vreme, elementul vital al unei cărți de succes. De fapt succesul unei cărți, măsurat în numărul său de cititori, depinde din ce în ce mai puțin decât de bine e scrisă și din ce în ce mai mult de marketing.

E un lucru absolut normal într-o piață cu milioane și milioane de alegeri și doar o viață de om…produsele cele mai vizibile și ele extrem de multe, devin de fapt singurele alegeri practice. Iar evoluția asta nu ține doar de explozia de cărți publicate, prin edituri sau direct de către autori, ci și de mărirea imensă a plajei de cititori.

În câteva secole s-a ajuns de la circuitul elitist al cărților în aristocrația educată la cititul ca normalitate de masă. Evident standardele și principiile după care o carte e etichetă drept bună sau nu, s-au diluat teribil iar vânzările nu au în unele cazuri nicio legătură cu ele. 50 shades of gray e argumentul suprem al fenomenului. Continue reading