Cumperi un telefon de la magazinul orange și se află mai târziu că e furat. Justiția va lăsa telefonul la tine considerând că buna ta credință se prezumă și nu ai fi avut de unde să știi că dealerul orange vinde și scule furate. Proprietarul inițial al telefonului va trebui să-și recupereze paguba de la hoț.

Cumperi un telefon din fața gării de la un necunoscut care nu are acte pe el și nici încărcător. Justiția ți-l va lua, considerând că nu te apără prezumția de bună credință pentru că l-ai cumpărat în condiții dubioase. Sentința nu va reține pe niciunde că ai avut vreo legătură cu furtul și tu nu vei avea vreodată legătură cu termeni ca penal, infractor, închisoare. Ție îți rămâne să dai în judecată vânzătorul pentru cât ai plătit pe iphone.

Cumperi un telefon de la prietenul tău Gică, hoț recidivist, să-l vinzi pe olx alături de alte zece telefoane cumpărate de la Gică la preț de chilipir. Justiția ți-l ia și reține legătura evidentă și continuă dintre tine și hoț, relație de lucru. Ăla e cumpărătorul care știe că bunul e furat și e parte din ”circuitul” infracțional, fiind luat în vizor de latura penală și pasibil de închisoare.

În lipsa unei relații evidente și clare de cunoaștere a săvârșirii infracțiunii anchetate, e foarte greu să treci din Continue reading