Clientul român nu a ajuns încă la maturitate, pur și simplu nu are voința să penalizeze cum trebuie un serviciu prost și se lasă convins de 2 lei prețul mai mic, de comoditate, de ei lasă că mi-a trecut supărarea și așa mai departe…

Uite și exemplul perfect. Cum mă nimerisem eu prin Timișoara (nimerisem – obligat obligatoriu de boss să vin să mă distrez că prea multă muncă strică) mă provoacă Dani la un bowling (provoacă – hai mă la un bowling că tu n-ai mai jucat și te fac arșice) și mergem la mall-ul ăl mare. Continue reading