Cu vecinii de bloc nu am probleme. Probabil eu sunt cel mai gălăgios, atunci când mă obligă domşoara coabitantă să dau cu aspiratorul la miezul nopţii; după care să bat carnea de șnițele. Deci vecinii de bloc sunt în regulă, îi ţin la respect pe toţi.

Ce mă scoate din minţi şi nu pot înţelege, mă deprimă şi în acelaşi timp îmi dă nervi de taur căpiat, este existenţa clubului Alice. Ăl mai manelist focar de janghină, fix peste stradă de mine, în inima Berceniului. Noaptea trecută, pe la un 2 jumate, îmi vibra lustra de la “Da, mamă, sunt beată!” – varianta manelistă, în interpretarea unui grăsun de mangaliţa în ciocate.
Continue reading