A trecut aproape un sfert de secol de la revoluție. În douăzeci și cinci de ani prin alte părți ale lumii se pot construi metropole întregi, crea economii înfloritoare și orice alt lucru spre care-și pune omul mintea.

La noi infrastructura e la pământ, legislația e plină de goluri, un sistem informatic decent în administrația de stat e doar un vis, birocrația încă presupune tone de hârtii și greșeli pe care nimeni nu și le asumă, sistemul de sănătate e o corcitură ciudată între evaziune, șpagă și jurământul lui Hipocrate, clasa politică e o adunătură de imbecili fără caracter, hoți până în măduva oaselor și așa mai departe.

E unul dintre cele mai triste tablouri la care se poate uita un om care ține la țara lui. Am auzit de multe ori Continue reading