Cel mai frumos joc

La începutul jocului, faci câţiva paşi, câteva salturi, te joci cu săbiuţa prin ţărână, până te înveţi cu tastele. Dacă nu îţi plac cum sunt configurate, le poţi inversa. Pe urmă, îţi alegi ghilda. Jocul este sincer cu tine, îţi oferă toate indiciile ca să faci alegerea cea mai profitabilă: Ghilda Hoţilor. Dar tu eşti la început şi vrei să joci din plăcere, vrei să creşti cinstit, pe brandul şi pe barba ta. Îţi alegi Ghilda Războinicilor, evident. Dacă nici tu nu eşti războinic, atunci cine?

Porneşti de jos, de la periferia regatului. Eşti îmbrăcat în nişte zdrenţe de valoare 0 gold şi culegi prune ca să creşti în experienţă. Imediat ce ai avansat în nivel, te duci spre centrul regatului, îţi cauţi faima la castel. Toate personajele de „high level” fie nu răspund, fie te expediază de unde ai venit. Pentru orice progres ai nevoie de gold.

Noroc că apare eruditul curţii, îmbrăcat tot în zdrenţe ca ale tale, şi îţi luminează calea. Te duci în „training camp”, foarte mulţi ani, iar la final primeşti prea-râvnitul artifact: un magic scroll, tradus pe româneşte prin „diplomă”. Continue reading

Spirit ludic

dotaAm fost un copil foarte jucăuş. Se întâmpla să rămân rătăcit cu orele într-o lume fictivă, scornită din prea multă energie şi imaginaţie. Cele mai multe jucării erau confecţionate din coceni, beţe, ţevi, cuie, bile metalice, legume şi fructe – absolut toate, creaţii personale.

Îmi amintesc cu mare drag de stăruinţa prin care am clădit case, poduri, castele. Am confecţionat arme şi mi-am apărat civilizaţia de brabeții şi coţofenele invadatoare, până când am ridicat imperii.

Iar după fiecare bătălie, mă retrăgeam seara la vatră şi căutam căldurica spaţiului prietenos şi intim. Aşa am descoperit senzaţia supremă de răsfăţ ludic; jocul preaales – Purceaua.
Continue reading