Într-o rochie scurtă, neagră, picior peste picior, stătea sprijinită de bar fantezia oricărui bărbat care s-a uitat vreodată la vreo animație japoneză. De la gleznele fine, înfășurate în bretelele complicate ale sandalelor la pulpele dezvelite până aproape de curbura feselor la sânii rotunzi și tari ce ieșeau în evidență ca doi pepeni într-o ladă de ridichi până la buzele delicate și ochii neobișnuit de mari și pătrunzători, totul era amețitor la femeia aia.

Eram de șase zile în Japonia și îmi terminasem deja treaba așa că mai aveam 3 zile plătite de corporație și cine să le folosească mai bine decât mine?

M-am îndreptat din spate, mi-am lipit zâmbetul irezistibil și m-am îndreptat lejer spre bar. I-am aruncat o privire japonezei de-a crezut că se topește scaunul sub ea și mi-am comandat o vodkă șerpească, cu aromă de cobră, s-o impresionez. Continue reading