Ai ceva de zis?
Opreste lumea in loc. Cam asta e cu Dracula’s Kitchen la Bookfest.
PS. Si ca sa nu vorbim numai despre ea, va mai spun asa:
Cu vreo 10 minute in urma a intrat o doamna in stand, a tras un ochi spre Povestiri de sub papuc si pac a luat-o. A intrebat Dani, vazandu-i reactia extrem de iute, daca stia dinainte de carte.
“Nu, dar cum am vazut titlul, m-am gandit la sotul meu…”
Găteam o dată la una-două luni, numai și numai mâncăruri de rafinament și dezmăț culinar extraordinar, la care trebuia să petrec toată ziua în bucătărie, să le mângâi, să le dezmierd, să le potrivesc și doar pe seară, când se adunau de prin lumea largă oaspeții, să le culc în blide.
Apoi, după ce s-a născut Ioana, am început să gătesc și chestii mai lumești, o dată de două ori pe săptămână ba un cartof țărănesc, ba un mușchiuleț fript, ba ceva lăsat să toarcă juma de zi în cuptor, ca să-i mai iau din povară nevestei. Niciodată fără să am chef, niciodată la vreun program, totdeauna cu plăcere și răbdare, ba chiar o luam ca un prilej de relaxare. Continue reading
Domle să cad jos când am văzut ce mohicani vâslesc pe canalele deltei… când i-am văzut că se apropie, am luat-o la fugă prin ciulini de nu m-a mai prins nici dracu.
Dulce mai era păstrăvul din apele reci și iuți ale Bucovinei, atât de dulce că pofteau la el toți chiaburii din Moldova de mai jos și chiar boierii Munteniei. Iar când mai prindea și gust de copt și fum nobil, apăi nu mai era cale să uiți de el și să nu poftești la așa o minunăție cât ai trăi.
Așa s-au învățat bucovinenii să-l bage repede în Continue reading
– Uite pe-aici e verde, tre să fie.
Coborâm din mașină după vreo cinșpe kilometri și alte câteva zeci de opriri pentru a găsi urzici într-un decor cât de cât filmabil (adică fără modernisme sau gunoaie), ne depărtăm un pic de șosea și voila! URZICI.
Eu îmi setez camera, aleg încadrarea și tufa de urzici mici, plăpânde, numa-bune de gătit și Dani își începe treaba. Îl văd cum pune mâna blând pe o urzică și cum o trage mult mult mult mai violent înapoi.
Mă gândesc la ce mâini de păpușică are tânărul meu personaj dar nu zic nimic. A doua încercare decurge fix la fel nici n-apucă să pună bine mâna c-o și trage înapoi, strâmbându-se de durere.
– Ia baby urzică, ia din cele mai mici că alea cică Continue reading
Ieri am filmat cu Dani primele secvențe pentru DK într-un cadru forestier extrem de civilizat, pe o vreme blândă și mângâietoare și cu un regizor (adică eu) foarte încurajator, răbdător și în general bun la suflet.
Când deschid azi reacțiile văd ”cotloane câinești ăle mai ale dracului” ”abisul Tartarului” ”pneumonie”…
Mare-mi fu mirarea, după cum vedeți din Continue reading
Ia uitați-vă la omul asta. Privire ageră și dură de vultur al norilor, păr negru și neînfricat, trup oțelit, numa fibră și vână pe toate colțurile și spirit, ce să mai vorbim de spirit, liber ca vântul stepei mongoleze…
Ăla eram eu cu aproape un deceniu în urmă. Acum, soț și tată iubitor, colțurile pline de vână de care vorbeam nu se mai văd, privirea mi-a îmblânzit-o fiică-mea punându-mi clămițe în păr (măcar asta nu s-a schimbat prea mult) și Continue reading