Azi. Apel nepereche.

Sună telefonul pe la 10. Rupt de somn (ma culcasem pe la 7) întind mâna după nenorocirea gălăgioasă, o întorc și încerc să focalizez pe ecran. Nu reușesc să văd prin ceața matinală așa că-l duc la ureche.

– Mmmmmm.

– Bună ziua, domnule Popa! – o voce jovială.

– Da, spuneți

– BUNĂ ZIUA, DOMNULE POPA! – la fel de jovial.

– Da, spuneți.

– PĂI, AM SPUS BUNĂ ZIUA DE Continue reading