Despre admiterea la liceu

young-photographer1Din punctul meu de vedere, admiterea la liceu este primul meci oficial pe care viaţa ni-l pregăteşte. Dacă până la vârsta de 14-15 ani, şcolile şi colegii erau uşor de ales – mai cu o relaţie, mai cu o şpăguţă – un examen naţional este mult mai strict şi corect în alegerea şi respectarea criteriilor.

Nu aş merge până într-acolo încât să afirm cu gravitate “Admiterea la liceu îţi decide viitorul”. Viaţa are o complexitate absurdă, viitorul poate fi oricând schimbat radical de o şoaptă rătăcită la metrou, de o savarină insuficient siropată, o picătură de rouă, un vas de croazieră, de lut, de sânge. Toate sunt elemente egale în drepturi care ne ţeş în continuu viitorul.
Continue reading

Liceul din coșmar

LahovariAnii de liceu au fost cei mai încărcaţi. Nu am multe amintiri plăcute din respectiva perioadă. Încărcătura emoţională ce încă o mai port, ca pe un balast prins de grumaz cu lanţuri, rareori mă încălzeşte. În rest, simt drumul lung, pe malul râului îngheţat şi viforul ce-mi congela plămânii; iarna, la -15 grade, alergând ca un căpiat doi kilometri jumate.

Ploile vânturate, frunzele moarte lipite de pantofii asimetric tociţi şi botoşi. Mirosul de granit pilit, de metal încins, de gratii şi vaselină. Da, liceul meu era înconjurat de ziduri groase din piatră, prelungite cu nişte țepușe metalice, înalte şi ascuţie. Iar vârfurile ţepilor erau unse cu vaselină pentru a alunga orice gând de evadare.

Colegiul Naţional Alexandru Lahovari din Rm. Vâlcea avea toate caracteristicile unei închisori de maximă siguranţă. Ziduri foarte groase, construite din bolovani, gratii ruginite la geamuri, holuri lungi şi înguste, duhnind a parchet umed şi rânced.
Continue reading