Am fost un copil foarte jucăuş. Se întâmpla să rămân rătăcit cu orele într-o lume fictivă, scornită din prea multă energie şi imaginaţie. Cele mai multe jucării erau confecţionate din coceni, beţe, ţevi, cuie, bile metalice, legume şi fructe – absolut toate, creaţii personale.

Îmi amintesc cu mare drag de stăruinţa prin care am clădit case, poduri, castele. Am confecţionat arme şi mi-am apărat civilizaţia de brabeții şi coţofenele invadatoare, până când am ridicat imperii.

Iar după fiecare bătălie, mă retrăgeam seara la vatră şi căutam căldurica spaţiului prietenos şi intim. Aşa am descoperit senzaţia supremă de răsfăţ ludic; jocul preaales – Purceaua.
Continue reading