Limitele democrației românești

Avem impresia că democrația românească nu este la nivelul altora mai vestice pentru că nu suntem mulțumiți de rezultate. Nu ne plac cetățenii cernuți prin sita democrației și nici acțiunile lor.

Primul impuls este o stânga-mprejur de vreo 2400 de ani, țop! în poala lui Socrate, să ne filozofeze despre stupizenia votului democratic. Cum să împarți egalitate unor oameni inegali? Cum să aduci vaporul la destinație, dacă toți pasagerii răsucesc benevol cârma?

Antagonismul social nu poate fi vindecat, există doar medicamente care îl fac mai tolerabil: Comunismul și democrația. Ambele propăvăduiesc egalități, încercând să țină închegate societățile eterogene prin natură. Frumoși, scunzi, deștepți, habotnici, idioți, culți, surzi: asta este, natura lucrează cu asimetrii.
Continue reading

Generatia hibrida

O generatie prinsa intre doua lumi, ca un metis sau alta corcitura cu genetica amestecata, ce ia palme de la plozii din ambele rase pure, pe terenul de fotbal.

Astia nascuti prin ’70, ’80. Astia care se trezeau dimineata, cand parintii mergeau la munca si plecau sa stea la coada la lapte si doamne ajuta, smantana. Care veneau ducand plasa gri, ponosita, dar rezistenta ca un betiv rus, cu un zambet larg pe buze, de parca ar fi salvat familia de la pieire. Cei pentru care era o datorie de onoare sa duca sticla groasa cu litrul de lapte, sa o poarte atent pe scarile blocurilor patratoase, pana la frigiderul standard, greu, urat, dar rezistent… ca un betiv rus. Continue reading