Acea zi când tânjesc să mângâi vaca

Nici nu a trecut juma de săptămână de când m-am întors în lumea civilizată şi deja simt greierii depresiei cum îmi rod călcâiele. Trei evenimente importante au fost temelia existenţială a săptămânii:

O bărbată cu trăsături mai mult sau mai puţin frumoase şi cu talent muzical îndoielnic a câştigat o făcătură de concurs al ifoselor şi al plictiselii crunte. Evident că natura umană (enervantă uneori) a simţit nevoia să escaladeze un rahat cu moţ mai ceva ca pe Chomolungma. S-au făcut rapid două echipe. Una de curci răguşite homofobe şi alta de flamingi ce taie luciul apei cu vârful penelor, oftând a preţiozitate.

Al doilea subiect din civilizata lume bucureşteană a fost despre ruşi. Mai exact despre un anume Rogozin, purtător de seceră şi ciocan atârnate la brâu, un sânge pur de urs siberian, înfierbântat de măreţia imperiului şi de câteva sticle de votcă (conform preşedintelui Băsescu). Având nişte şefi de stat foarte echilibraţi în declaraţii (noi şi ruşii), în două zile s-a ajuns la un nou capitol al politicii externe, intitulat „Ba pe-a mă-tii”.
Continue reading