Mă trezesc cu două iepe cât mine de înalte la ușă.
– Primiți cu colinda?
– Mda.
Și-ncep să ragă dubios, ca un fel rar de măgari tuberculoși. Nici n-apuc bine să-nchid gura, că-mi picase mandibula pe genunchi auzind răgetele infernului, că donșoarele termină.
O strofă. Atât, frate, O STROFĂ. Mi-era mie jenă de rușinea lor. Cum măi? Nu c-aș fi fost nemulțumit c-au terminat, mai aveam puțin și mi se lipeau urechile de sprâncene să scape de vocile alea îngrozitoare, dar patru versuri??? Patru???
Cum să ai obrazul să vii la ușa omului, ditamai iapa, cu patru versuri și s-aștepți bani? Nu mai zic de voci, voci din alea care nu au voie nici să se gândească la cântat, nici să se uite la vreo notă, nici să viseze la vreun do,re,mi,fasola,si… într-un cuvânt voci ca ale mele.
Groaznic. Și se miră că nu câștigă mare lucru…
Unde-s cetele alea de copilași, care-ți cântă colinde întregi cu voce duioasă și încărcată de emoție și se pregătesc cu săptămâni înainte pentru asta? Unde-s fetițele cu codițe, unde-s băiețeii îmbujorați, unde-s copilașii mici mici mici care încă vorbesc peltic și-s încurajați din spate de tata cu chitara?
În fiecare an îmi vină la ușă colindători din ce în ce mai jalnici, o să ajung să le iau eu bani că i-am ascultat…
PS. anul ăsta îmi iau chitară că m-a pus naiba să zic, cu voce tare, în timp ce îmi exprimam aceleași păreri ca mai sus, cum ar trebui s-o duc pe Ioana la colindat Crăciunul următor ca să mai primească și oamenii ceva bucurie din colindă nu numai niște behăieli…
Vlad B PopaScriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional. Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati |
|---|
1 roman: Am eu chitară și crede-mă, nu e atât de ușor precum pare. O țin pe dulap să nu mă enervez degeaba și-n 2014.
2 roman: Dacă ții minte prin metroul bucureștean în perioadele astea pe lângă cerșetorii care îngenunchează la o bară și urlă câte-o rugăciune să se-audă de trăncănitul trenului mai sunt și cerșetorii care rag colinde tot așa să se-audă de trăncănitul trenului. N-am nimic cu ei și sincer să fiu 2 roman e doar tangențial cu subiectul de mai sus pentru că încerc să-ți actualizez informațiile. Pe lângă speciile alea doo de cerșetori a mai apărut una: cerșetorus literarus. L-am văzut cu ochii mei, zău așa, nu e șagă. S-a urcat pe la “Timpuri Noi” și-a-nceput să ragă “Luceafărul” fratelui nostru alb Eminescu. Varianta ultra scurtă, speed forward, de-o stație de metrou. 4 strofe. Aia prima de-o știu și eu, aia când îl vede ea, aia cu respingerea pe bază de incompatibilitate ADN și ultima (cred) când tembelul se îneacă în mare. Îți spun eu Vlade, trăim timpuri periculoase:
“The world is changed. I feel it in the water. I feel it in the earth. I smell it in the air. Much that once was is lost, for none now live who remember it.”
ieczact, și eu am avut chitară o perioadă. nu e atât de ușor să zdringhi-zdringhi precum pare la prima vedere 🙁
1 roman a: după cum bine știu apropiații ritmul meu de învățare e ca ritmul de creștere a lui Făt-Frumos.
1 roman b: nu-mi trebui să știu să cânt la chitară ci să zdringhi zdringhi o singură colindă, da bine.
1 roman c: bine că nu mai trebui să cumpăr, o iau de la tine de pe dulap :)))
2 roman: ești nebun, nu mai știu ce se întâmplă în Luceafărul???!!!??? serios,tabula rasa.
Oaaa, Gabi, asta e chiar citatul meu preferat din The Lord of the Rings!
La mine n-au venit cu colindul insa m-au enervat aia de zdranganeau tobele alea prin oras.
Il astept pe popa d-acu’ :))
geniala poza la articol.
am ras de m-am deznodat. :-)))