Rapsodii de la Olanu


Pe plaja din Olanu s-a ridicat un bot maro;
În beciuri varsă dracii cristelnițe pe coarne;
Miroase botul fripte, măceluri pe platou.
Și ies curați cornuții, cu rugăciuni în palme.

În codrii din Olanu dansează miei în frac.
Să-mi iei pulsul pe buze când voi pluti pe scânduri,
Atârnă câte-un miel de fiece copac.
Din lamă i-am iubit, din suflet facem vânturi.
Continue reading

Iubiţi banalitatea!

Casa mea are un pridvor lung, cu stâlpi înalţi, pictaţi în culoarea oului de raţă. Între stâlpi am improvizat mai multe stinghii din lemn de tei. Sunt hidoase. Dar au ajutat viţa-de-vie să îşi întindă ramurile încovoiate în jurul stâlpilor, până pe acoperiş. Acum întreg pridvorul arată ca un tunel lung şi verde din care uneori mai cad struguri. Aici mă pot ascunde perfect. Via este sănătoasă, cu un frunzet decupat dintr-o pădure tropicală. Nimeni nu poate vedea în interiorul tunelului. Dar eu mi-am făcut câteva orificii dichisite printre frunze. Nimeni nu mă poate vedea, iar eu îi văd pe toţi.

Este trecut de ora opt. O aştept pe Măriuca să iasă în curtea casei, cu braţul plin de haine ude. I-am legat o sârmă între cei doi pruni din curte. Puţin prea sus pentru înălţimea ei. Aşa o pot privi în fiecare dimineaţă, arcuindu-şi corpul cu forme jucăuşe. Îşi aşază migălos hainele pe sârmă. Le cunosc pe toate. Ultimul agăţat este maioul roz pe care a vărsat ciorbă de raţă seara trecută. Din tunelul meu cel verde şi plin de orificii pot vedea casa Măriucăi, fereastra Măriucăi, masa, patul, aproape orice este al Măriucăi. O iubesc atunci când stinge luminile, cât mai aproape de răsărit.
Continue reading

Doza de Olanu

“Unde se fărâmă dealurile peste şesul mut şi Oltul se tăvăleşte într-o ciorbă noroioasă, se unesc două cărări de glod, bătătorite sub tălpi goale şi copite de cal. Acolo sălăşluieşte peste veacuri teiul hâd, borna satului Olanu. Mai la vale, fumegă casa lui Măgădan, rudarul. Şi peste pârleazul din mărăcini, începe întinderea de araci. Goi, găunoşi şi strâmbi, purtând pe vârfuri mucegaiul vremii.

Sunt aliniaţi cu stricteţe; tăcuţi şi fioroşi, ca o armată blestemată de morţi vii. S-au născut sub tăişul toporului, privind spre cer. Şi au rămas aţintiţi spre cer, cerşind milă: un singur fulger care să-i reîntoarcă în pământ. S-au adunat nori grei şi plouă. Poate acum.”

Da, încă un Paşte fericit în pădurile olaniste. Feerice ţinuturi, deşi nu mai simt aceeaşi magie copilărească. Sunt convins că nimic nu s-a schimbat la aspectul geografic, problema este la mine – mi s-au ramolit simţurile, receptorii nu mai adună întreaga fabuloşenie.
Continue reading

Sărbătorile unchiului Dan

unchiul dan
De sărbători, unchiul Dan a venit în Bucureşti. Ademenit precum un fluture de luminiţe şi oameni luminaţi. Eu l-am îndrăgit mereu pe unchiul Dan, mare figură de om! A venit pe tren cu pastramă şi cârnaţi de acasă. Da, a zis că nu mănâncă „plastic din ăla cumpărat”. Deloc neglijabilă i-a fost mirarea când a văzut puhoiul de lume învălmăşit în alimentare, îndesând victorios plasticul în pungi. „Dar la Bucureşti lumea nu are tot timpul ce mânca?”, a întrebat cu vădită ironie. „Eh, aşa e de Sărbători!” Mare figură de om. A venit la Bucureşti să râdă de noi.

Şi asta după ce ne povestise cum la el, lumea şi-a strâns ulei şi zahăr încă din toamnă, special pentru Crăciun. Poate nu ne-ar fi povestit, dar l-a luat gura pe dinainte când s-a lăudat cu porcul de 150 de kile; din care i-a dat o pulpă şi vecinei, să n-o râdă lumea că are masa goală. Unchiul Dan a fost mereu milostiv şi cu credinţă curată.
Continue reading

Beretristul

dani bere“Şi cum mi se topeau ochii peste ogorul ţaţei Corina, văd în capătul pârleazului o fătuşcană cu chip măsliniu şi părul negru, despletit, jucând în vânt ca o coadă de lup. Venea Magdalena lu’ Măgădan cu un sac de costreie, călărind un măgăruş deşirat şi plin de spume.

Venea agale spre mine, zâmbăreaţă, muşcându-şi gentil buza de jos şi ştergându-şi cu mâneca boabele de năduşeală împoponate pe fruntea negricioasă. A descălecat măgarul şi se apropia cu paşi apăsaţi, sfărmând pământul uscat sub călcâiele goale.

Îi jucau ţâţele sub cămaşa transpirată mai ceva ca ugerul vacilor când se întorc vara de la izlaz. Am vrut să o salut din priviri, ea a vrut să mă soarbă. Şi-a lăsat coapsele goale, arcuindu-şi trupul subţire şi lung. Ne-am prins în braţe şi ne-am prăvălit acolo între cioturile de varză uscată.

Şi-am început să-mping, să mă opintesc, să mă sufoc şi iar să-mping, de se cutremura ogorul şi zburau brazdele din copitele măgarului speriat de aşa vuiet şi urlete.
(…)
Continue reading

Povestiri de la Olanu in Libraria Carturesti

10841725_10205405375236303_1381644079_n

In sfarsit, s-a intamplat minunea. Povestiri de la Olanu a ajuns in librariile Carturesti. Poza a fost facuta in sediul de langa Piata Romana. Admirati raftul autorilor romani pe care colegial il impart cu Tudor Chirila.

Plus devoratorul de carte din imagine care imi povestea la telefon ca a vazut in librarie o infinitate de carti mai ieftine si mai frumoase decat a mea.

Apreciez pozitionarea pe raftul superior. Daca nu te pierzi in Chirila si Plesu, Povestiri de la Olanu este urmatoarea care iti sare in ochi.

Experiențe vaginale cu o cârtiţă

x-hamster“…Îi admiram bunătăţile şi fierbeam de ciudă, strângând în mână un ciot ofilit. Şi cum mi se topeau ochii peste ogorul ţaţei Corina, văd în capătul pârleazului o fătuşcană cu chip măsliniu şi părul negru, despletit, jucând în vânt ca o coadă de lup. Venea Magdalena lu’ Măgădan cu un sac de costreie, călărind un măgăruş deşirat şi plin de spume. Venea agale spre mine, zâmbăreaţă, muşcându-şi gentil buza de jos şi ştergându-şi cu mâneca boabele de năduşeală împoponate pe fruntea negricioasă.

A descălecat măgarul şi se apropia cu paşi apăsaţi, sfărmând pământul uscat sub călcâiele goale. Îi jucau ţâţele sub cămaşa transpirată mai ceva ca ugerul vacilor când se întorc vara de la izlaz. Am vrut să o salut din priviri, ea a vrut să mă soarbă. Şi-a lăsat coapsele goale, arcuindu-şi trupul subţire şi lung. Ne-am prins în braţe şi ne-am prăvălit acolo între cioturile de varză uscată. Şi-am început să-mping, să mă opintesc, să mă sufoc şi iar să-mping, de se cutremura ogorul şi zburau brazdele din copitele măgarului speriat de aşa vuiet şi urlete.
Continue reading

Cadoul perfect de Valentine’s

Sex mental
picioare M-am îmbrăcat migălos. Nu elegant, dar nici sport. Am pantofi albaştri din piele întoarsă, cu talpă subţire, descheiaţi la şireturi. Pantaloni cenuşii, dintr-un material asemănător cu blugii, dar mai eleganţi. Cămaşă gri închis, din mătăsuri fine, sintetice. Şi un fular foarte la modă, indispensabil în orice sezon. Sunt smart casual.

Final checklist: telefon, portofel, ţigări, brichetă. Sunt gata! Peste strada îngustă a semaforului ars, violonistul cu dinţi mari strânge monede în pălărie. În spatele lui e Roxane, cafeneaua unde beau bere şi fumez. Deschid cu greu uşa. De fiecare dată uit că trebuie să trag, nu să împing. Îmi fac loc prin pâcla aromată şi mă aşez la masa mea, pe scaunul meu.

Am emoţii. Îmi comand berea, nu înainte de obişnuitul proces de triere: cel mai mare procent de alcool, la preţul cel mai mic. Beau, fumez, privesc enigmatic în jur. Un decor vechi al anilor ’80. Pereţi acoperiţi cu lemn, posteruri cu Police, tablouri mici şi abstracte, poze îngălbenite şi o chitară atârnând de tavan, prin norul de fum. Beau, fumez şi o aştept pe ea. Ştiu şi care este masa ei, scaunul ei.
Continue reading

La mulţi ani, Mihai!

mihai-eminescu-foto-mari-poze-mihai-eminescu-portret-si-cu-casa-lui-imagini-cu-mihai-eminescu-2În data de 15 ianuarie 1850 s-a născut Mihai Eminovici. Dacă trăia mai sănătos (fără alcool, femei şi mercur), astăzi ar fi împlinit venerabila vârstă de 164 de ani. La mulţi ani, Mihai!

La vârsta de 16 ani, Mihai publică prima sa poezie în revista Familia. Directorul revistei, scriitorul Iosif Vulcan, schimbă însă numele autorului din Eminovici în Eminescu. Restul e istorie.

Şi pentru că nu îmi place să urez „La multi ani!” cu mâna goală, am făcut cadou următorul fragment din „Epigonul” (de subsemnatul):
Continue reading

Cartea e brăţară de lemn

_MG_9535x900În inteligenţa nemărginită ce mă caracterizează, v-am prezentat o superbă poză cu “Povestiri de la Olanu”, cartea scrisă de mine şi publicată de Editura Datagroup. Dar nu v-am dat detalii în legătură cu achiziţionarea dânsei.

Mesaj primit astăzi pe facebook de la A.C.

“salut, sunt un cititor la arhi si zoso, ti-am observat comment-urile interesante, am inceput sa citesc reactii.ro, si am vazut ca ai scos si o carte. Ma intereseaza la ce pret este si cum o pot procura. Mersi!”

Cartea se poate comanda aici: http://www.clinicadebere.ro/shop/33-povestiri-de-la-olanu.html

Probabil va apărea şi în câteva băcănii din Bucureşti şi Timişoara, librării… Hary ştie detaliile astea. Tot de la el auzisem şi ceva de e-book mai demult. Hary, de unde îşi cumpără lumea cărţi? Livrăm şi în Spania? Vrea Sgt. Pepper şi nu poate 🙂