Bula nu e nouă

După victoria lui Trump s-a ridicat un val de voci împotriva știrilor false și tâmpeniilor fără nicio bază de pe Facebook. Șeful FB-ului s-a făcut că plouă – ce treabă are el cu ce postează x-ulescu și la ce dă share y-ulescu și cum să fie oamenii atât de proști încât să voteze după minciuni atât de grosolane?

Da, același om care face munți de bani mulându-și constant aplicațiile pe firea omului, studiată și para-studiată constant, pe grupe de vârstă, se face că nu știe câtă priză au la public gogomăniile aruncate pe social media.

O fi strigător la cer, dar nu e nimic nou, nici de partea publicului, nici de partea cealaltă.

Alegerea voluntară a unei bule de informații ce îi convine e o pornire naturală a individului și toate mișcările sociale au o legătură substanțială cu asta. Cu greu s-ar ajunge la efervescența necesară acțiunii decisive dacă masele respective s-ar informa și din surse ce privesc problema din partea cealaltă.

Nu era altfel pe vremea ziarului tipărit, mai ales dacă vorbim de cotidiene cu tentă politică – omul își lua cu sfințenie paginile care-i confirmau doctrina și preferințele dobândite natural și fără prea mult efort de cercetare.

Radio, televiziune, papirus scris cu pana, aceeași poveste.

Cât despre tabăra producătorului sau furnizorului de conținut, mai niciodată nu și-a asumat vreo responsabilitate pentru consecințele informației aruncate spre public. Panică generală? Distrugerea unei cariere? Sinucidere? Toate date la o parte cu indiferență de scuza nobilă – publicul are dreptul să știe – până și tabloidele o folosesc pentru a spăla cele mai infecte bârfe.

Ce s-a schimbat?

Povestea e veche dar execuția e proaspătă. Continue reading

Despre publicul pe care ți-l alegi

Fotografia îi aparține lui Sorin Onișor, cunoscut publicului sub brandul de ”fotograful satului românesc” și a stârnit o avalanșă de comentarii și luări de poziție violente.

Da, cel din apă este mort. Imaginea nu e regizată ci trasă în timp ce copilul povestea sătenilor cum a găsit moșul pe care-l căuta tot satul de 2 zile, ceea ce o încadrează fără nici urmă de îndoială la foto-jurnalism și a fost luată în fața și cu acordul părinților.

Nu vreau să vorbesc despre fotografie aici ci despre publicul pe care și-l construiește un artist. Sorin și-a ales pentru brandul lui fotografic cea mai facilă nișă a publicului român – partea ce abia așteaptă să spună ce țară frumoasă avem de parcă ar fi o victorie personală/partea ce-și amintește cu mare plăcere și nostalgie de copilăria la sat, la bunici/partea pentru care naturalul ruralului e esența românului și soluția la toate problemele capitaliste pe care le avem acum.

Cu fotografii excelente pe tema asta și-a crescut Sorin Onișor un public de câteva zeci de mii de urmăritori. Peisaje splendide, copii murdari de joacă prin țărână, bătrâni cu fața plină de vreme, imagini care transmit căldură, puritate, nostalgie, bucurie. Continue reading