Anticariate cu plombe-n țiplă

IMG-20170116-WA0012

Tot ce vedeți în poza de mai sus a fost cumpărat cu 100 de ron (98, pe bon), incluzând edițiile titanice din stânga, marca “The complete works of: William Shakespeare, James Joyce”. Restul cărților, în starea pe care o puteți observa, au variat între 2 și 8 ron, cu tot cu ediția bilingvă de “Pagini Bizare / Weird Pages” a lui Urmuz.

 

Ghicitoarea 1:

În librăriile din România sunt extrem de scumpe,

În anticariate sunt ridicol de ieftine, ediții bune,

Toate-s vechi și nou-nouțe-s toate,

Indiferent de scriitori, număr de pagini și acte.

Răspunsul: carte

Ghicitoarea 2:

De unde le-am cumpărat?

Răspuns: din anticariate

 

Putem să încercăm și Cangurul-style, concursul prepu(berar)ului din mine:

Ce e mai greu?

1 kg de tiraje bine planificate în jurul EKG-ului pieței românești, în așa fel încât să nu existe surplusul (în țiplă!) aruncat cu generozitate pe un preț de absolut nimic către anticariate sau 1kg de 100 de RON?
Continue reading

Vis, frate! – jurnal de vacanță pe litoralul românesc

Primul nostru concediu veritabil în 3 ani de zile (adică nu de genul – își ia nevastă-mea 4 zile că e epuizată și vrea să doarmă un pic mai mult sau îmi iau eu două zile și trag o fugă la o baltă sau pe un munte, să pot să-mi aud gândurile, dar mă întorc mai obosit decât am plecat).

Plecăm pe la 4 dimineața, deși planul era să demarăm la miezul nopții și dă-i și mână. GPS-ul blestemat își face din nou datoria și mă duce pe o rută mai lungă decât calculasem pe PC și în loc de 7 ore fac 9 jumate. Parfum, nu alta. Ce-i drept și eu merg ca melcul cu Ioana în mașină…

Ajung pe litoral într-un final, dărâmat (nu eram un monument de energie nici la plecare) și când dau să deschid ușa mă lovește uraganul Viorica (l-am botezat pe loc după soacră-mea că e o prezență la fel de plăcută). De la mașină până în hotel am ținut-o pe Ioana de călcâi ca pe zmeu (să vezi cum fâlfâia micuța în aer), pe nevastă-mea au ancorat-o cât de cât o parte din bagaje iar pe mine, mă rog… burta. Continue reading

Degeaba o ai MARE

”Când am scos-o, a sărit trei pași înapoi și și-a scuipat în sân.

– Aoleu, ce-i aia!

Dacă nici ea nu știa, care fusese prin popușoi cu tot satul ba chiar și cu câțiva din comuna vecină, cine să știe?

– Cum ce e? Păi e… păi nu vezi… e o pu.. o

– Tu să taci, țărane, crezi că eu nu știu ce e pu.. si ce nu e? Aia, Doamne iartă-mă nu e pu.. e lucru dracului, nici dacă pui trei una peste alta nu iese așa animală!

Și își trage fusta pe ea nervoasă.

– Stai, Leano, păi eu ce fac? Nu ți-am dat Cico și cocoși, nu te-am dansat pe dedicație? Și tu mă lași așa?

– Bă, eu nu bag paru ăla-n mine că nu-s nebună! Ce vrei, să-mi iasă pe urechi? Continue reading