Astăzi ar fi trebuit să plec spre Vatra Dornei pentru sesiunea foto/video finală a proiectului Dracula’s Kitchen. Am fost joi la Gara de Nord, să îmi iau din timp bilet la cuşetă. Biletul Bucureşti-Vatra Dornei la cuşetă este 150 de lei. Loc normal, clasa a 2-a e doar 100. Întâmplarea a făcut să nu mai fie locuri din alea pentru belferi, la 150. „Pfffa, ghinion! (mi-am zis) O să stau acum 10 ore chinuit, fără să-mi dau ochii în gene. Asta este. Arta cere sacrificiu!”

Ieri, adică sâmbătă, mă duc cu bicicleta prin pădurea din Comana. Coboram o pantă în paralel cu un prieten, când observ amănuntul dracului. Îi zic ăstuia

– Bă, iete bă! Dacă nu dăm din pedale, eu prind viteză mai mare la vale.
– Ă?
– Da, bă, prind mai mare. Că sunt mai gras. Hă, hă, hă, hă, hă!

Nu prea îmi dă atenţie, la următoarea pantă insist să îi împărtăşesc descoperirea
– …. sunt mai gras. Hă, hă, hă, hă, hă!
– Eu mai pun şi frână la coborâre, mă! De-aia mă duc mai încet
– Pfff, pui frână să iroseşti energia.

Şi tot aşa până ajungem la o ditai panta, la care de-abi se mai vedea capătul din vale. Panta supremă! Mă uit 2 secunde din vârf, nu avea bolovani mai mari ca mărul, părea ok. „Aici îmi dau drumul!” Şi mi-am dat; prietenul a rămas mult, mult în spate.

Aveam viteză suficient de mare încât vederea periferică nu mai distingea forma copacilor din lateral. Vedeam doar două benzi verzi ce se întâlneau undeva în depărtarea fâşiei maronii pe care zburdam. Nu mai observam bolovanii, oricum roţile zburau peste ei. Dar am reuşit totuşi să observ dâmbul înalt de vreo 3 palme de la baza pantei. Atunci când mai aveam jumate de secundă până la el.

Bicicleta a scăpat întreagă. Bun material. Eu am două găuri, câte una în fiecare palmă. Zgârieturi, tăieturi şi porţiuni de carne rozalie, fără piele, pe mâini, picioare şi umeri. Probabil şi ceva rupt pe dinauntru. Azi o să văd mai clar ce.
Bănuiesc totuşi o nenorocită de coastă fisurată. Alea plesnesc primele; nişte scârbe!
Marele vinovat, capul, a scăpat întreg. Pupa-l-ar tata de valoare!

Problema e că nu mai pot pleca spre Dorna şi sesiunea finală se va amâna cu vreo două săptămâni. Am mai cumpărat şi bilet.
Eh, vă daţi seama cât de tare mă ofticam dacă pierdeam bilet din ăla scump, la cuşetă? Cum s-a nimerit să aibă doar ieftine la 100 de lei, exact acum. Ăsta într-adevăr noroc!