Șapte zile am mâncat în Deltă numai și numai pește și niciun fel de mâncare nu s-a repetat nici măcar o singură dată.
Ciorbă de pește cu zeama servită la urmă, storceag de șalău, scrumbie pe grătar, scordolea, malasokă, friptură de crap, snițele de șalău, crochete de pește, sarmale și chiftele din pește și așa mai departe.
Bune toate de să te lingi pe degete și un leac rapid pentru toți cei care (și-s mulți tare, printre care și eu) spun că nu se ating de ciorbe de pește nici să-i plătești.
Abia aștept ziua de la sfârșitul lui septembrie când în cinstea terminării Dk-ului voi trage o masă cu prietenii unde să bucătăresc câteva feluri de mâncare descoperite în deltă (pe listă am un storceag de sturion cu zer de oaie, scrumbie și crap pe grătar, șnițele de șalău și, ca să fie și ceva de pe-aici, păstrăv afumat).
Ai de mine și de mine ce ospăț o să fie…
Vlad B PopaScriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional. Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati |
|---|
Pe lângă toate astea de mai sus am înghiţit şi câteva mii de ţânţari.
Nu deschideai bine gura să vâri scrumbia, că deja te pişcau de amigdale.
probabil ca de aceea se spune ca peste mai gustos si bine pregatit decat in Delta nu exista…
lupta cu țânțarii în timpul mesei e tot farmecul, adrenalina înfruntării face totul mai gustos;
să vezi cum înfulecau băieții după o zi de stat pe apă… ziceai că n-am mai mâncat cu lunile :)))
Bai axente tu minti poporu cu televizoru de unde atita mincare caterinca de balta
pune-ma si pe mine pe lista de invitati!!!
la ce lista s-a făcut, cred că trebuie să gătesc tot peștele din Dunăre :)))