Cum are si la noi, Cola a avut aceeasi smecherie cu “bea cu Cutarescu” si prin alte tari. Prin alte tari, Isis e un nume, asa gen Vasile.
Na, atat le-a trebuit americanilor. Gata, boicotati Cola! Nu beti cu Isis.
Bea cu ISIS
UPDATE: Geniul criminal a fost prins!
A fost prins în această dimineaţă! Detalii
După ce a evitat acţiunile Poliţiei Române mai mult de o lună, geniul criminal a fost arestat. Tocmai plănuia încă o acţiune demnă de genialitatea-i incomensurabilă: Să decoleze de pe Aeroportul Internaţional din Madrid. Asta după ce a fost dat în urmărire generală.
Într-un final, poliţiştii de import, adică ăia spanioli, şi-au făcut datoria. Strigătul meu din articolul postat ieri a fost auzit.
Madridul este acum un oraş mai sigur.
PS: Între timp, victima s-a refăcut şi dă interviuri la Acces Direct. O caută pe tânăra care l-a ţinut de mână când era rănit. #dragosteaînvinge
Asemănările dintre România şi Zimbabwe
În Zimbabwe duduie economia:
“Din cauza hiperinflației, Zimbabwe folosește mai multe monede ca: dolarul american, randul sud-african, pula botswaneză, lira sterlină și Euro” (Wikipedia)
Deşi sunt încă nevoiţi să apeleze la moneda vecinilor sud-africani şi botswanezi, economiştii din Zimbabwe sunt pe drumul cel bun. Inflaţia este de doar 8,5%. Un progres uimitor faţă de anul 2008, atunci când inflaţia era estimată la 11.250.000%
Ce înseamnă să fii bun în ceea ce faci?
Merge brici instalația pe care ai montat-o? Arată fabulos mașina pe care ai vopsit-o? Se întâmplă la fel cu majoritatea lucrurilor care ies din mâna ta de meseriaș? Gata, ești bun. Dacă rezultatul muncii corespunde unui standard stabilit în domeniu, înseamnă că ești un profesionist bun.
Ecuația e foarte simplă când rezultatul muncii se vede pe ceva funcțional, unde standardul de apreciere e foarte clar și practic. Când însă munca produce altfel de rezultate, unde valoarea nu e dată de merge sau nu merge, lucrurile devin un pic mai complicate.
Să luăm de exemplu pictorii. De unde știe un pictor dacă e bun sau nu? O pictură nu are un scop practic, să-i dai drumu și să vezi dacă ai făcut bine. Trebuie validată cumva, apreciată de alții, indiferent de părerea autorului. Continue reading
Vrem poliţişti de import!
Au început să se înmulţească scenele violente din centrul capitalei. Tineretul este energic, debusolat, nervos. Adăugăm şi doza de prostie normală care se găseşte în anumiţi tineri (ghinioniştii), plus incompetenţa poliţiei, şi avem mediul perfect pentru infracţiuni.
Nu vreau să mă refer la scena cu micii nazişti abuzaţi weekend-ul trecut de comunitari. Poliţia Comunitară nu este alcătuită din poliţişti. Respectivii nu au calificare, nu au trecut treptele de şcolarizare necesare unui poliţist.
Au fost transformaţi peste noapte din paznici de parc în comunitari. Nu cunosc legile, iar unii dintre ei sunt lipsiţi de discernământ, aşa cum au demonstrat în repetate rânduri.
Ce facem însă cu poliţia “adevărată”? Cei cu studii, instruiţii, vârfurile sistemului. Aici nu mai putem invoca scuza “Nu ştiu, frate. Păzeam raţele de pe lac şi mi-au dat unii insignă, bască şi pistol cu bile.”
Continue reading
Quo Vadis, trollere?
Curtea europeana a drepturilor omului (CEDO) a dat in urma cu cativa ani un verdict interesant, care a inceput sa aiba in unele si va avea consecinte in toate cele 47 state membre ale consiului european.
Este vorba despre acel caz celebru din Estonia. O firma de transport naval (feriboturi) care asigura transferul si transportul din Estonia pe insulele din jur, a dat in judecata un ziar local pentru faptul ca a fost “injurata” pe site-ul publicatiei de cititorii ziarului, in sectiunea de comentarii. Continue reading
La apusul lui Traian
În căsuţa din pădure avea casă un pitic.
Cocârjat de timp, de valuri
Şi de visul nemuririi, pe când se credea voinic.
Acum vântu-i suflă-n ţeasta dezvelită de amar
Gust etern ce-i umple gura siameză c-un pahar.
La apus plânge sirena, despletită, fleaşcă toată:
“Vreau să stau şi eu aici!
Ce bărbat ai fost odată…
Şi-nc-o dată, şi-nc-o dată, şi-nc-o dată!”
Dar piticul n-o aude pe sirena înspumată
Îşi alintă piticimea cu un cal, un urs ş-o vacă.
Continue reading
Egalitate!
Strigă victorioasă la copacul pe care-l deranjase cu jetul:
– Daaaaaa! Din picioare, deșteptule! Nu credeai că-s în stare de asta, nu? Băiiii ofilitule, tot ce poate face un bărbat pot și eu!
Și apoi băgă plasticul înapoi în poșetă, lângă biscuiții digestivi.
Parlamentul Disney are pensii speciale
O pensie specială pentru o doamnă specială.
Se numeşte Cristiana Anghel şi este senatoare din partea PC. După ce i-a ocrotit imunitatea lui Ponta înveşmântându-se într-un halat cu Mickey Mouse, doamna Anghel a găsit astăzi o explicaţie pentru proasta imagine a parlamentarilor. E vina presei:
Continue reading
Lupta
”Eram amândoi flăcăi, eu și frate-miu, tineri și proști ca niște cățelandri abia înțărcați de la țâță. Când am auzit buciumul de peste munte, ne-am zvârlit pe cai și duși am fost la oaste, să ținem piept turcului, să nu ne ia păgânii pământul de sub picioare.
Ne-adunase ura față de blestematul de turc de prin toate văile și colțurile ținutului, tare mulți dintre noi cu caș la gură, că nu luptasem niciodată și nici măcar nu văzusem vreo bătălie. Oșteni adevărați erau o mână de oameni, adunați de la cetate și niște răzeși mai bătrâni, care mai trecuseră prin sabie, restul eram toți niște mucoși cu mâinile neatinse de sânge.
I-am așteptat după un tinov întins pe toată valea. Acolo ne-au zis căpitanii c-o să se împotmolească și-o să-ncetinească valurile turcești și numa’ o să-i pălim ca pe niște mâțe plouate, de-o să-i punem la pământ rând după rând.
Eram atât de tineri și proști c-am luat-o ca pe-o joacă, ca pe-o încăierare între flăcăi cu ochii pe aceeași fată, după vreo horă-ncinsă-n fapt de seară. Îi așteptam pe turci cu zâmbetul pe buze, îmbătați cu povești de vitejie auzite în jurul focului. Continue reading