Umor rusesc

strike1Aş spune zâmbitor că este gluma zilei, dacă nu ar veni din partea unui Hannibal Lecter rusofon. Şi el zâmbeşte, din spatele gratiilor ornamentale; nu ştii dacă în acel moment eşti un partener de şuetă sau următorul prânz.
Gluma (sau nu) sună cam aşa: Procurorul general al Rusiei anchetează dacă URSS a recunoscut în mod legal independenţa ţărilor baltice, în 1991. (Sursa)

Rusia anchetează dacă Rusia a făcut o ilegalitate în anul 1991, atunci când le-a zis Estoniei, Lituaniei şi Letoniei “Sunteţi liberi!”
Cred că putem anticipa lejer rezultatul “anchetei” deschise de procurorul general. Doar nu se apucau de treaba asta pentru a reconfirma independenţa balticilor.
Continue reading

The Salt of the Earth

Prima dată, acu multă multă vreme, am dat peste niște imagini monumentale, de ziceai că-s venite de la începuturile civilizației. Mult mai târziu am aflat de efortul restaurator al fotografului, pe dealurile copilăriei sale, devenite sterpe și uscate ca praful.

Teribil de bolnav, zicea el de la ce văzuse, s-a făcut bine oblojind mediul din care plecase, aducând înapoi pădurea și apa în ținuturile acelea. Sufletul și corpul i s-a vindecat odată cu verdele copacilor. Continue reading

Ca viţeii la poarta nouă

Mi-am amintit o secvenţă poznașă pusă la cale de nişte comedianţi olandezi. Într-o galerie de artă, au introdus câteva tablouri cumpărate cu mai puţin de 10 euro din Ikea. Le-au prezentat vizitatorilor ca pe nişte excepţionale opere şi au întrebat ce preţ ar fi dispuşi să ofere. În foarte scurt timp, talourile de 10 euro au ajuns sa valoreze zeci de mii.

La fel cum “iubitorii de artă” olandezi priveau tablourile, noi privim felul de a face politică. Încărcaţi cu seriozitate, snobism şi pretenţii, dar fără să avem habar, câtuşi de puţin, dacă analizăm un măr sau o cămilă.

Am ales exemplu ultimele comunicări publice făcute de cei doi piloni politici:

ponta
iohannis
Continue reading

Toleranță

Toleranță – atitudine îngăduitoare față de greșeli.

Eu sunt un tip tolerant, de fapt mulți dintre noi suntem toleranță. Mă deranjează însă cât de intoleranți sunt chiar cei care ne cer să fim toleranți.

Uite, eu nu consider homosexualitatea drept o chestie normală/naturală pentru că, biologic vorbind, dacă aia ar fi normalitatea noi nu am exista ca rasă. Și nu, argumentele cu – acum putem face copii în eprubetă – nu țin, pentru că nu intră în sfera biologiei rasei. Biologic lipsa de atracție față de sensul opus nu este normală. Continue reading

Welcome to the Hotel Corvaris

corvarisUn antreprenor ambiţios s-a decis să dezvolte industria hotelieră în prepuțul Berceniului. La limita periferiei, acolo unde pretenţiile de Bucureşti pălesc în faţa provincialismului ilfovean. Veste bună pentru mine; la doar 5 minute de alergare uşoară, ambiţiosul antreprenor mi-a ridicat hotel-restaurant (cu mâncare bună şi ieftină). Şi în inspiraţia-i neţărmuită, l-a numit Corvaris.
Încă nu i-a picat fisa, dar ăsta ar fi sloganul perfect de promovare “Corvaris: neţărmuire”

Decorul zbârleşte părul până şi artiştilor minoritari de la periferia Berceniului. O combinaţie de roz şi mov atotprezentă, piloni gălbui, terminaţi în arcade împopoțonate cu leduri multicolore, de care atârnă impozantele lustre turcoaz. Iar pe mesele de culoarea oului de raţă, mult plastic alb, negru, roşu aprins şi maro.
Totul într-o lumină fierbinte care-ţi dizolvă corneea mai abitir decât într-un magazin de bijuterii.
Continue reading

Critica e moartă

Zice Dorin despre cât de necesară e critica serioasă unui mediu cultural și cât de inexistentă e ea la noi. Aș putea spune totuși că e un fenomen general, care nu se oprește nici la mediul cultural și nici la granițele noastre.

La nivel global review-urile de tehnologie, făcute de profesioniști recunoscuți ai jurnalismului web, ajung să nu mai valoreze o ceapă degerată în ochii cititorilor după ce, din nou și din nou, se dovedesc comandate, plătite și neatinse de vreun gram de sinceritate. Continue reading

Despre admiterea la liceu

young-photographer1Din punctul meu de vedere, admiterea la liceu este primul meci oficial pe care viaţa ni-l pregăteşte. Dacă până la vârsta de 14-15 ani, şcolile şi colegii erau uşor de ales – mai cu o relaţie, mai cu o şpăguţă – un examen naţional este mult mai strict şi corect în alegerea şi respectarea criteriilor.

Nu aş merge până într-acolo încât să afirm cu gravitate “Admiterea la liceu îţi decide viitorul”. Viaţa are o complexitate absurdă, viitorul poate fi oricând schimbat radical de o şoaptă rătăcită la metrou, de o savarină insuficient siropată, o picătură de rouă, un vas de croazieră, de lut, de sânge. Toate sunt elemente egale în drepturi care ne ţeş în continuu viitorul.
Continue reading

Utopia – serial englezesc

utopiaUtopia are acel british flavor care o diferenţiază de producţiile americane. Nu cu mult, dar suficient pentru a îţi da seama că ai gustat din altceva.

I-aş acorda un calificativ bine spre foarte bine la capitolul efecte vizuale. Fiecare cadru pare o fotografie artistică atent dichisită. De la lanurile de grâu fraged şi lavandă, care te rătăcesc în nemărginirea culorii, până la interiorul spaţios şi rece, ridicat pe siluetele mobilierului ascuns în semiîntuneric.

Şi un calificativ suficient (adică nota 5-6) pentru scenariu. Ideea de bază care declanşează toată acţiunea este un clişeu tâmpiţel. “Vai de mine, ce se va întâmpla cu omenirea din cauza suprapopulării? Cataclism, urgie, dezastru!” După care sunt înşiruite toate acele informaţii culese de pe linia de producţie a ONG-iştilor panicarzi.
Continue reading

Dacopatia – Dan Alexe

Dacopatia – O bijuterie de carte. 5 stele din 5, fără rezerve.

Despre ce:

E greu să nu observi (nu de alta, dar începi să-i vezi apostolii peste tot) efervescența crescândă a curentului despre care vorbește Dan Alexe. De la daci a pornit totul, dacii sunt buricul universului, latina, piramidele și secretele universului, toate-toate au fost date umanității de către daci.

Ce suntem noi dacă nu niște daci mai noi? Da, românii sunt poporul ales și motorul umanității. E plin online-ul de adepți și propăvăduitori înfocați ai unor aberații fără urmă de suport logic sau istoric și, partea cu adevărat sinistră, mulți nu vin din sfera – patru clase și-o sticlă de săniuța, să muncim mai cu spor.  Continue reading