Ai ceva de zis?
Două lucruri s-au discutat în ultimele zile în online-ul românesc de prestigiu: mizilicul cu Grecia și piesa Deliei – Da, mamă.
Mulți dintre cititorii acestui segment prestigios al online-ul sunt extrem de mirați de efervescența celui de-al doilea subiect, la urma urmei nu e vreo piesă monumentală, nu răstoarnă universal muzical, e o muzicuță normală.
Așa că, am venit eu, aducătorul de lumină, să le explic fenomenul: Continue reading
”Băiete, nu e pe pământul ăsta băutura mai bună și mai nobilă. Răchiile alea calice, făcute din grăunțe, n-o să se ridice niciodată la gustul ăsta, că poama pomilor stă sus, în soare și vânt cu păsările cerului, nu cu râmele și cârtițele glodului.
Și nici vinul, nici berea, nici vișinatele alea muierești, nu-s mai breze, chiar dacă-s scoase tot din poamă nobilă, că-s gingașe tare și-un bărbat poate să bea o vadră întreagă și să nu-l atingă deloc bucuria, apăi nu-i timp pierdut până bagi atâta apă în tine?
Țuică? Țuica-i lucrare de om leneș și avar, băiete, așa să știi. Că numa de lene și de calicie n-o treci de două ori prin foc, să iasă tare cât trebe și mai puțină da’ mai bună. S-o leși aproape tare și aproape bună, numa ca să fie mai multă, e păcat de la Dumnezeu, nu alta. Continue reading
Grecii au organizat un referendum. Democratic. S-a desfăşurat fără incidente majore, fără suspiciuni de fraudă. Democratic. Înaintea referendumului, s-au organizat nişte sondaje de opinie. Democratic.
Întrebarea era simplă: Sunteţi de acord cu măsurile creditorilor internaţionali? DA sau NU.
TOATE sondajele de opinie, în afară de cel organizat de Bloomberg News, au dat câştigătoare varianta DA. La diferenţă mică, dar câştigătoare. Bloomberg a dat câştigătoare varianta NU, la o diferenţă de 0,5%. Ce s-a întâmplat în realitate?
61,5% NU, restul DA. Adică diferenţă de 13 procente. Democratic.
Când pe străzile Atenei au ieşit zeci de mii de persoane pentru a manifesta în favoarea Guvernului, agenţiile de presă se comportau ca nişte mori stricate: “Manipulare! Manipulare! Ăia din stradă sunt de fapt activiştii lui Tsipras. Sunt de la partid!”
Când Grecia se apropia de marginea prăpastiei, au început să circule legendele despre împământenita lene a poporului grec. “Nişte leneşi, nişte evazionişti. Stau toată ziua cu burţile la soare şi cerşesc bani. Să zică bogdaproste dacă-i ajutăm!”
Continue reading
Să facem cunoştinţă cu d-l Constantin Popa, senator UNPR. D-l Popa este un patriot, la fel ca luminatul lider al partidului din care face parte. Mintea d-lui Popa, o galaxie in devenire, este în continuu preocupată cu problemele poporului român şi, în UNPR-izmul dogoritor, caută soluţii întru izbăvirea neamului:
“Am fost și voi rămâne deschis față de problemele cu care se confruntă cetățenii. Aceștia vin la cabinetul meu parlamentar din Buzău și îmi aduc la cunoștință ce greutăți au. Una dintre acestea este legată de medici și de deficitul de cadre medicale.” (Constantin Popa, facebook)
Bun, bun, un sufletist, un om al poporului. Nu doar constată, ci găseşte soluţii:
“În aceste zile m-am consultat cu mai multe persoane și am ajuns la concluzia că, dacă vrem să ne aducem medicii înapoi în țară sunt necesare unele facilități și stimulente prin care aceștia să fie tentați să profeseze din nou în România.” (Constantin Popa, facebook)
Fabulos! Trebuie să fi fost nişte genii persoanele prezente la consultări. Tot din Buzău?
“Prin activitatea mea în Parlamentul României încerc să găsesc soluții la aceste probleme stringente ale societății românești.” (C. Popa, facebook)
Aşa…creşte suspansul, aşteptăm SOLUŢIA.
Continue reading
Browserul meu de pe Mac, s-a umflat ieri cu mândria aia în curcubeu. Adică pe bara din stânga (aia unde-ți pui bookmarkurile) și pe fundalul oricărui tab nou, era plasată mândria gay în curcubeu.
Partea proastă – nu era tot. Adicăăăă o fi fost el tot curcubeul, dar mai jos, eu pe ecran aveam numa un roziu palid, care abia se făcea un fel de portocaliu pe la finalul paginii. Mă, eu nu pot lucra cu așa cantitate de roz pe ecran, nu mă lasă masculinitatea mea debordantă. Continue reading
De astăzi, 4 iulie 2015, Vasluiul nu va mai străluci la fel. Vedeta locală, psihopatul criminal Luţă, a fost condamnată definitiv la 10 ani de închisoare.
Fapta este din septembrie 2013. Acum suntem în iulie 2015. Timp de 2 ani, Luţă a fost judecat în stare de libertate! Da, un judecător s-a uitat la respectivul şi a considerat că e în regulă; mai excentric băiatul, dar în niciun caz pericol public. Doar un suflet de artist ce trebuie înţeles: Frumos, elegant, cât de cât.
Tot în Vaslui (surpriză), şapte tineri artişti au răpit o fată în vârstă de 18 ani şi au violat-o pe un câmp. Până când a leşinat. Au aşteptat să îşi revină, după care şi-au reluat activitatea artistică. A durat câteva ore. Răpirea şi violul în grup au avut loc anul trecut, în luna noiembrie. Cei 7 acuzaţi sunt cercetaţi în stare de libertate şi împart în continuare acelaşi mizerabil sat vasluian cu victima şi familia ei. (Sursa)
La audieri, unul dintre cei 7 şi-a recunoscut fapta şi a zis că nu îi pare rău de ce a făcut, ba chiar este mândru. Pericol public? Neooo, lăsaţi, maică, copiii în pace! Liberi!
Continue reading
Pe drum spre Brașov. La dus.
Spălătoria de mașini – Amazon. În curte doi antreprenori se chinuiau să pună apă dintr-un bidon de 5 într-o sticluță de 0,5.
Firma de transport – Rotilă. Când am auzit reclama era să fac pană de râs.
Specialistul în grătare – Gogu Hârciogu. Hârciogii fiind renumiți pentru grătarele lor tradiționale.
La întors nimic, că era noapte și ploua de nu vedeai și nu auzeai nimic, nici nume nici altceva.
Îl urmăresc pe Mircea Badea de mult timp (10 ani probabil). De cele mai multe ori nu sunt de acord cu el. Nici el nu mă găseşte simpatic: “ăla cu neg pe faţă, cartof în loc de nas şi cu probleme la căpuţ”.
Îmi permit aroganţa, ca după 10 ani de studiu, să îi fac o caracterizare succintă:
Mircea Badea are o inteligenţă peste medie. Mult peste medie. De aici glumiţele, spontaneitatea, capacitatea de a improviza, chiar o oareşce carismă.
Dar Mircea Badea are maturitatea emoţională a unui preşcolar. De aici orgoliul nemărginit, încrederea nejustificată în propriile calităţi, incapacitatea de a accepta alte puncte de vedere, aroganţa, agresivitatea în gândire, virulenţa în limbaj, încăpăţânarea de a merge pe un drum greşit până la capăt.
Preocuparea obsesivă de a face albie de porci orice element din afara ariei sale de simpatie. Jubilările morbide declanşate de ghinionul celor care gândesc diferit.
În concluzie, Mircea Badea poate fi considerat un geniu. Dar nu neînţeles, ci ratat.
1. În urmă cu mai mulţi ani, am străbătut Grecia de la nord la sud. A durat 4-5 ore, am mers NUMAI pe autostradă şi am trecut prin aproximativ 90 de tuneluri.
2. În anul 1997, România a fost aproape de faliment. A depăşit momentul, vânzând Romtelecom-ul către OTE, o companie greacă.
3. Firmele şi băncile ridicate de greci în România nu o mai duc la fel de bine. Sunt curios cum o duc alea româneşti ridicate în Grecia.
Din 1, 2, 3 şi alte zeci, sute de puncte pe care le-aş putea înşira, rezultă un proverb românesc, nu grecesc: “Câinele moare de drum lung şi prostul de grija altuia.”
Cine a năzărit aşa proverb nu avea habar că noi, dacii, suntem lupi, nu câini.
Continue reading
Mă uit și mă crucesc. Nu de situația Greciei, că acolo e clară treabă – o mâna de politruci au sacrificat o țară întreagă pentru că pierdeau accesul la ciolan dacă supărau grecul de rând, prin niște măsuri de trezire la realitate – ci de comentariile pe care le văd la noi.
Îi știți pe ăia care ne explică doct cum Ceaușescu a fost un erou național și că noi am luat pâine pe cartelă și portocale la coadă pentru că numai așa (de parcă am fi cerut produse pe gratis, tată) ne puteam plăti datoria externă? Ăia în care pocnește mândria națională că ne-am plătit și nu am rămas datori nimănui în epoca de aur? Continue reading