Petronela Rotar, scriitoare şi jurnalistă de incontestabil succes, îşi ascute peniţa, agoniseşte în pieptu-i generos rezerve de aer şi trâmbiţează asediul. “O să mă ştii de undeva” scrâșneşte printre dinţii de joagăr, în timp ce catapultează “bombe” spre Reduta Pleşu.
Povestea Petronelei pare scenariu de telenovelă low cost. Personajele sunt subţiri, stinghere în situaţii neverosimile.
Pe scurt: Angajata unei librării Humamitas a fost concediată pentru că nu l-a recunoscut pe Andrei Pleşu şi nu i-a făcut reducere la cărţile achiziţionate. Vexat de tratamentul teluric aplicat, înaripatul Pleşu l-a sunat pe Liiceanu (patron la Humanitas, prieten cu Pleşu, vâlcean cu mine).
Cum să fie posibil aşa ceva? Scenariu nereuşit, personaje subţiri, telenovelă low cost, v-am spus. Cum să sufere d-l Andrei Pleşu de o vanitate aşa meschină? Dânsul este Scriitorul, Filozoful, Înaripatul, Zburătorul. Nu se poate, mon cher! Hai, treacă-meargă un ecler, o escapadă gastronomică nevinovată printre cele lumeşti. Dar să te umanizezi cu aşa mărunţişuri, până la banalizare şi lehamite, nu pot crede. Nu pot! E ficţiune!
Continue reading