Șah la mirare

M-am uitat zilele astea la Terminator Genesys, un alt film dintr-o serie care pentru mine și-a pierdut zvâcul de multă vreme. Într-una din sevențe, terminatorul negativ principal iese pe stradă în flăcări, apoi se stinge în ceva de culoarea grafitului și imediat își revine la forma umană.

La câțiva metri în spate, niște trecători se uitau interziși la mersul calm al ăstuia în timpul transformării de care vorbeam. Și mă gândeam cum că, dacă aș vedea eu, colegii de generație și mai ales cei ce vin din urmă, așa ceva ne-am uita imediat în jur, să reperăm unde-s camerele de filmat. Continue reading

Cei mai vecini manelişti

Cu vecinii de bloc nu am probleme. Probabil eu sunt cel mai gălăgios, atunci când mă obligă domşoara coabitantă să dau cu aspiratorul la miezul nopţii; după care să bat carnea de șnițele. Deci vecinii de bloc sunt în regulă, îi ţin la respect pe toţi.

Ce mă scoate din minţi şi nu pot înţelege, mă deprimă şi în acelaşi timp îmi dă nervi de taur căpiat, este existenţa clubului Alice. Ăl mai manelist focar de janghină, fix peste stradă de mine, în inima Berceniului. Noaptea trecută, pe la un 2 jumate, îmi vibra lustra de la “Da, mamă, sunt beată!” – varianta manelistă, în interpretarea unui grăsun de mangaliţa în ciocate.
Continue reading

Democraţie în doze mici

romaniaAm avut multe discuţii în ultimele luni despre activitatea noului preşedinte, d-l Klaus. “Doar se plimbă. Altceva nu face.” – opinia generală extrasă de mine în urma mai multor șprițuri şi dezlegări obşteşţi.

Am încercat să-l apăr pe-al meu, singurul care m-a scos din casă în ziua votului. Ba chiar de două ori. Să aduc argumente, să bibilesc tacticos discuţia şi să-i îndrept făgaşul spre “Klaus cel decent”, nu “Klaus cel placid”

Am murit cu dreptatea în braţe; măcar am avut noroc de interlocutori cocoţaţi binişor pe scara evoluţiei şi am murit frumos. În alte împrejurări, mi se umplea lespedea de Băsist, Iubitor de nemţi, Trădător de neam şi alte drăgălăşenii.

Am… ce să am? Nu mai am nimic. În curând se face anul şi d-l Klaus continuă în aceeaşi notă şuşotită pe frecvenţă canină. Îţi trebuie dispozitive de specialitate doar să-i auzi cântarea, darămite s-o înţelegi şi să-ţi mai şi placă.
Şi atunci, un prieten a venit cu soluţia izbăvitoare:
Continue reading

Frumusețea ca element definitoriu

Suntem altfel, altfel decât orice formă de viață cunoscută de noi pe Pământ. Milenii de-a rândul gânditorii ne-au distanțat de animale printr-o sumedenie de concepte, de la practicul – folosirea uneltelor – până la abstracțiuni legate de intelect – conștiința de sine, căutarea sensului vieții și multe altele.

Câteva au picat între timp, câteva au rămas în picioare. Pentru mine, cea mai clară și definitorie manifestare a umanismului este frumusețea. Simpla existență a cuvântului frumos ne ridică într-un plan total diferit.

Să aibă leul un răget pentru asta? Să se oprească elefantul să admire răsăritul? Continue reading

Fără cap, vai de picioare!

Cape Verde's defender Fernando Varela listens his national amtem before the Nigeria vs Cape Verde friendly football match in preparation for the CAN 2013 tournament at Algarve Stadium in Faro on January 9, 2013 . AFP PHOTO / FRANCISCO LEONG        (Photo credit should read FRANCISCO LEONG/AFP/Getty Images)

Cape Verde’s defender Fernando Varela listens his national amtem before the Nigeria vs Cape Verde friendly football match in preparation for the CAN 2013 tournament at Algarve Stadium in Faro on January 9, 2013 . AFP PHOTO / FRANCISCO LEONG (Photo credit should read FRANCISCO LEONG/AFP/Getty Images)

Partizan este o echipă mică din estul Europei. Vor avea nevoie de foarte mult noroc pentru a intra în grupele UCL. Ne dăm seama de micimea echipei din Belgrad, atunci când ne uităm pe statistica meciului de ieri. Steaua a avut 12 cornere, sârbii au avut 7. Steaua a jucat o repriză în inferioritate numerică. 12 cornere, în deplasare, cu un om mai puţin! Trebuie să fi fost şubrezi rău adversarii noştri.

Din cele 12 cornere am creat zero ocazii de gol. De aici ne dăm seama şi care a fost cauza eliminării. Am pierdut pentru că am fost în inferioritate numerică? Da, dar inferioritatea numerică a fost doar efectul. Cauza acestei ratări este inferioritatea psihică – o problemă pe care Steaua o are de vreo 2-3 ani.
Continue reading

Adame, unde esti?

Guest Post by Ciprian

“Nu voi încerca să conving pe cineva de realitatea dumnezeirii prin ceea ce voi scrie în aceste ‘pastile’ ci vreau să scot în evidenţă două lucruri. Primul ar fi adâncimea şi profunzimea scrierilor biblice şi faptul că aceasta poate fi interpretată de la nivelul ad literam până la unul foarte adânc duhovnicesc şi spiritual. Adevărurile evanghelice nu sunt niciodată pe deplin relevate sau epuizate de sensuri şi înţelesuri.

Al doilea lucru pe care incerc sa il fac prin aceste scurte scrieri este sa arăt importanţa cuvintelor, căutând etimologia lor. Faptul că acestea aveau viaţă şi reprezentau o întrupare concretă a unei realitati şi oamenii când le foloseau ştiau foarte précis la ce se refară. Iar pierderea sensului lor o consider o cauza a lipsei de întelegere adâncă ce domneşte astăzi în societatea umană. Continue reading

Cu Gândul la rabat

CTP Lelia“Mi-am anunțat plecare miercurea trecută, din motive personale. Am încredere în brandurile și în oamenii de aici, alături de care am muncit atâția ani. Este o parte din viața mea.” (Claudiu Pândaru – fost director editorial Mediafax) sursa

În insolvenţă şi bântuiţi de fantomele fiscalizării înşelate, înţelepţii Mediafax inventează variante de damage control. Prima aplicată este supravieţuirea în regim economic. Fără Tudor Popescu, fără Negruţiu, fără Claudiu Pândaru.
Nu-i bai, aducem alţii la reducere. E piaţa plină, colcăie jurnaliştii de valoare ca găinile flămânde într-un cireş pitic.

Mă bucur pentru Clarice Dinu, fată leală şi inimoasă, pacientul zero al epidemiei de pisicopatie feisbucită. În noua organizare marţială va ocupa funcţia de redactor-şef.

În rest, texte la kilogram, tineret spornic, pontat riguros şi educat în spiritul jurnalismului “la normă” practicat de Mediafax – 10 texte/zi, 900 RON/lună. Cu menţiunea că asta era norma în urmă cu doi ani, pe vremea când Sârbu nu vedea zăbrele pe cer. Acum o fi mai bine…

Ziarul online Gândul îşi trăieşte ultimele momente de salubritate. Bătrâna publicaţie născută în 2005 dintr-o dragoste Popescu-Dinescu şi-a pierdut minţile, nu îşi mai poate mişca irisul matofit, zâmbeşte la simţul fluidelor călduţe de sub fustă.
Continue reading

La piscină

Ora 15:00 – 31 de grade la umbra casei mele. Nu mai suport, mă duc să mă răcoresc. Am auzit că e o piscină fresh în zona Unirii. Ar mai fi şi Strandul Văcăreşti pe lângă mine… vedem.

piscina
Început de august, canicular
Sunt o supă de măruntaie dizolvate
După reţetă străveche, cioplită lapidar
Cu dalta fierbinte în oase.

Şi nu mai pot respira acelaşi aer cu voi
Sunteţi copii nenăscuţi; iar eu, cadavrul stricat.
Reneg toată firea cu superputeri de strigoi
Salvarea mea: un univers xeroxat.

Tot ce am visat acum e real
Un tren infinit şi traseul stelar
Strivesc galaxia în curbă
Şinele trosnesc, mi-e sete de umbră!

De ce beştelim măgarul

magarEşti un dobitoc! Un porc! Un bou! Un măgar! Animalule!

Foarte multe injurii româneşti îşi au obârşia în regnul animal. Nu le-am înţeles vreodată pe de-a-ntregul. Unele dintre ele pot fi laude, nu doar vorbe de ocară.

De exemplu, când îi spui cuiva că este vulpe, înseamnă că l-ai făcut şiret, inteligent chiar. Dacă ai diminutivat animalul şi i-ai zis vulpiţă, deja ai bucurii la persoana vizată. În schimb, dacă foloseşti augmentativul, vulpoi bătrân, evidenţiezi experienţa, spiritul de prevedere.

Porcule! Aici hai să zicem că ar fi de înţeles. Porcul mănâncă găinaț, doarme în propriul rahat şi se răcoreşte în ăl mai împuţit nămol. Cum pe timpuri lumea era străină de neologismul “hipster”, s-a ajuns la varianta “Băi, porcule!”
Continue reading

Pedofilie, Homosexualitate, Heterosexualitate

Sunt același lucru. Orientarea sexuală, indiferent cât de greșită, nepotrivită sau monstruoasă ni s-ar părea, există în noi fără să avem ceva de spus. Nu se petrece pentru că o alegem la un moment dat și, de asta, nu se poate găsi vreo vină în ea.

O orientare sexuală, pentru care omul nu are nicio vină, nu ar trebui să fie prilej de dat cu parul, indiferent cât de odios ne contrazice simțul normalității. Din punctul ăsta de vedere, unul dintre cele mai stupide și limitate contra-argumente împotriva homosexualității, este că acceptarea ei în societate este o punte spre acceptarea practicării pedofiliei .

Zău? Cam cum funcționează gândirea din spatele acesti teribil de inteligent raționament?

Ia să vedem unde stă ridicolul. Problema pedofiliei, dacă reușim să o privim obiectiv pentru un moment, este că profită de corpul unui copil, la o vârstă la care nu are cum să aibă ceva de zis, să se apere, sau să fie de acord cu ce i se întâmplă. Continue reading