Bine că nu am luat aurul

tadiciRomânia a fost aproape să câștige Campionatul Mondial de Handbal. Adevărata finală s-a jucat între noi și Norvegia; după 60 de minute scorul a fost egal, am pierdut dramatic în prelungiri. Toată admirația pentru excelenta portăriță olandeză, dar prezența echipei sale în finală a fost inopinată și inoportună. Ca și prezența Poloniei în finala mică.

Este mai bine că s-a întâmplat așa, am câștigat doar medalia de bronz. Vă puteți imagina Fenomenul cataclismic Tadici pe care l-am evitat în ultimele momente ale semifinalei cu Norvegia? Să fi apărut Ryde sau, doamne ferește, Cristina Neagu cu medalia de aur la gât… Priveam Cernobîlul ca pe o adiere primăvăratică.

Ferească-ne de ziua în care va exploda butoiul de plutoniu, venin și osânză! Planeta va purta pe veci craterul format la Zalău, sau unde mai traumatizează „strategul” Tadici încă o generație de tinere handbaliste. Să nu mai pomenim secolul de beznă care va urma din cauza norului de ranchiună și ghiorlănie ridicat deasupra Europei.
Continue reading

X factor şi cioara vopsită

În seara asta este prima gală live X factor. Să ne-nveselim zic. Dacă nici ăsta nu mai e motiv de răsfăţ şi dezmăţ naţional, înseamnă că am uitat să fim fericiţi. Să fie muştar, pulpe de la Lidl şi Timişoreana Party! Pentru toată lumea.

Şi dacă vreţi să fiţi români adevăraţi, uitaţi-vă la băietul ăsta. Aplaudaţi-l şi votaţi-l. Dă-l în şorici de România – Norvegia! Ăla-i sport pentru fetiţe.
Ia, fiţi atenţi cum o zice băietu’

Excepţional, tată! Mai că-ţi vine să te ia cu tremurat şi lacrimi. Nu-i de mirare că s-a calificat în “galele live”. Eu cred că va câştiga detaşat concursul. Atâta patriotism, unionism – dragoste pură de neam şi patrie în băietul ăsta. Aşa, ca o explozie.
Şi am mai văzut ceva excepţional:
Continue reading

Eroul cioban și habarnistul de facebook

Pentru cine nu are răbdare să se informeze dintr-un text mai lung: pentru că știți despre oierit și natură fix nimic, pentru că nu sunteți în stare să faceți niște legături logice, pentru că naționalismul de carton ridică la rang de simbol niște afaceriști ca oricare alții, ați reușit să vă contraziceți principiile voastre normale și să feriți de limitări normale o industrie care exploatează mediul aproape pe gratis, cu efecte peste cele ale braconajului pe care-l huliți atât. V-au mânat ca pe-o turmă de oi.

*

Dani, colegul meu de reacții, a băgat un articol despre nedreptatea teribilă ce li se pregătește ciobanilor, aceste simboluri naționale de românism pur și aplecare asupra modului natural și curat de a face lucrurile.

După câteva comentarii mi-am dat seama că singurele lucruri pe care le știe el despre oierit sunt culese din Baltagul iar majoritatea dintre voi, după cum am văzut pe FB, nici atâta nu știți.

Așa că articolul ăsta încearcă să vă informeze pe voi, habarniștii militanți din online și să vă arate că ați ajuns, mulți dintre voi, să vă contraziceți chiar principiile pe care în mod normal le apărați cu strășnicie. Continue reading

De ce îmi plac oile

Mergeam de vreo două ore în orb, pâcla înecase soarele şi munţii. În materia cenuşie nici vântul nu-şi făcea curaj să intre. Se auzeau trosnind doar cristalele suspendate de gheaţă, atunci când se ridicau aburii fierbinţi din hanorace.
Vârful Lespezi, aproximativ 2500 de metri, temperaturi negative – rătăceam într-un nor de gheaţă nețărmurit.
Eu sunt în hanoracul roşu.
lespezi1
Continue reading

Oieritul modern se hrănește cu ignoranță

Pentru cine nu are răbdare să se informeze dintr-un text mai lung: pentru că știți despre oierit și natură fix nimic, pentru că nu sunteți în stare să faceți niște legături logice, pentru că naționalismul de carton ridică la rang de simbol niște afaceriști ca oricare alții, ați reușit să vă contraziceți principiile voastre normale și să feriți de limitări normale o industrie care exploatează mediul aproape pe gratis, cu efecte peste cele ale braconajului pe care-l huliți atât. V-au mânat ca pe-o turmă de oi.

*

Dani, colegul meu de reacții, a băgat un articol despre nedreptatea teribilă ce li se pregătește ciobanilor, aceste simboluri naționale de românism pur și aplecare asupra modului natural și curat de a face lucrurile.

După câteva comentarii mi-am dat seama că singurele lucruri pe care le știe el despre oierit sunt culese din Baltagul iar majoritatea dintre voi, după cum am văzut pe FB, nici atâta nu știți.

Așa că articolul ăsta încearcă să vă informeze pe voi, habarniștii militanți din online și să vă arate că ați ajuns, mulți dintre voi, să vă contraziceți chiar principiile pe care în mod normal le apărați cu strășnicie. Continue reading

Dulău flocos – Chupacabra fioros

Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006. Art 23:
(1) În scopul gestionării durabile a faunei cinegetice, se interzic:
(…)
k) permiterea însoţirii turmelor şi cirezilor de către câini însoţitori al căror număr este mai mare de 3 în zona de munte, de 2 în zona de deal şi de 1 la câmpie; în acest număr se includ şi câinii care asigură paza stânei

Doamna Anghel are o scuză – Este din Caracal.
Să te duci în mijlocul unor ciobani furioşi ca să le fluturi legi, hârtii şi abrogări…într-adevăr, mult curaj şi, mai ales, prezenţă de spirit. Nu ei sunt ăia proşti, doamnă. Sunt doar nervoşi. Şi au tot dreptul.

Cum poţi obliga un cioban, împreună cu turma lui de 100-150 de oi, să doarmă în sălbăticie, păzit de maximum trei câini?!

Concret, cum s-ar putea vreodată aplica legea asta? Presupunând că ăia trei câini sunt cele mai vânjoase bestii pe care le-au cunoscut munţii şi îţi fac ursoaica franjuri, cum schimbi generaţiile?
Continue reading

Sfinte Duh al Crăciunului,

craciunAnul acesta nu va ninge în Bucureşti. Am studiat atent prognoza meteo, am răsuflat uşurat. Fără ger, fără nămeţi îngălaţi, pudraţi cu motorină şi ulei de motor, garnisiţi cu rahat de câine. Fără gheaţă pe scări şi borduri. Şi fără sânge din bârnău de babă, împroşcat pe caldarâm.
Mulţumesc, Sfinte Duh al Crăciunului!

Aş mai dori, dacă se poate, fără Hrușcă, fără Puric, fără rotofeiul efeminat şi bradul mă-sii. Mai alege tu, Sfinte Duh al Crăciunului, dacă vrei să închizi hipermarket-urile sau posturile tv.

Numai scuteşte-mă de tortura zilelor când pe toate ecranele şi toţi pereţii văd flămânzii îmbulziţi – împingând vagoane de zahăr şi ulei, îndesându-şi ciolane şi iahnii prin buzunare, despicând cu dinţii burţi de purcel, ca să-i cioflăie ficaţii şi maţele.
Continue reading

Jessica Jones și alte seriale tv noi

Jessica Jones,

de la netflix, e departe de un serial tipic cu eroi Marvel, ducând mai departe latura umană a personajelor decât au făcut-o în primul sezon din Daredevil. Așa că, în loc de o eroină atot-caftitoare și aproape zburătoare, avem un personaj deprimat, zbuciumat și fragil, la care super-puterile nu țin loc nici de personalitate, nici de căldură. Nemesisul negativ al lui Jessie este la fel de bine-construit și cam toate personajele au substanță. Continue reading

Go set a watchman – Harper Lee

Pe Goodreads s-au votat cele mai bune cărți pe 2015, top relevant pentru piața de carte mondială, venit dintr-o comunitate masivă de cititori. Trec cu părerea prin titlurile câștigătoare ale principalelor categorii, azi Go set a watchman, câștigătoarea de la Ficțiune.

Lumea literară a dat în clocot când s-a descoperit manuscrisul. Reacție firească de altfel, Harper Lee a câștigat un Pulitzer pentru To Kill a Mockingbird, a intrat în toate topurile posibile și a avut un impact și influență palpabilă asupra unei întregi generații și… nu a mai publicat nimic.

Așa că, pentru că astea-s vremurile în care trăim, Go set a watchman a fost promovată ca o continuare a primului roman. O minciună gogonată care a propulsat titlul pe primul loc în lista de așteptare a multor cititori și, uite-așa, bestseller. Continue reading

Focul şi roata ucid!

isu

Să spulberăm suspansul. În aer liber va fi nevoie de autorizaţie specială pentru evenimente aglomerate. De aici.

Dacă tot facem o treabă (idioată din punctul meu de vedere), hai să o ducem până la capăt. Să interzicem şi mizerabilele lampioane. Mizerabile la propriu. După ce se sting, rămăşiţele de hârtie şi sârmă cad în lacuri, păduri, cuiburi de trandafiri şi coţofene, peste tot. Peste tot numai mizerii. Pentru că s-a măritat Trâmba Lăptăreasa cu Lulu Tractoristul.

Iar faptul că nici un mare incendiu nu a fost până acum provocat în România de lampioane nu exclude posibilitatea. Până la momentul Colectiv, cea mai sigură distracţie era să dai cu artificii în club.
Continue reading